Sarmiza Bilcescu Alimănișteanu, prima femeie avocat din Europa. Românca a schimbat lumea
Sarmiza Bilcescu Alimănișteanu s-a născut pe 27 aprilie la București si a fost prima femeie din Europa care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume cu doctorat în drept.
A fost soția ingenerului Constantin Alimănișteanu. A absolvit Facultatea de Litere fără dificultăți, însă înscrierea la Facultatea de Drept din Paris a provocat multe reacții adverse.
Sarmiza a fost botezată după Sarmisegetuza, nume propus chiar de nașul său, Alexadru Golescu. Miza, așa cum era alintată de cei dragi a crescut pe strada Sălciilor, din București. În primii ani de viață a luat lecții de pian de la renumitul profesor și compozitor Eduard Wachmann, dar „gamele și exercițiile la pian nu i-au scos din preajmă, sunetul doinelor și al horelor auzite în sate”, în vremea copilăriei ei, când „jocurile țărănești îi sunau mereu în urechi…” De educația Sarmizei s-a ocupat cel mai sever dascăl, Vasile Păun, dar a primit îndrumări și de la Spiru Haret, Frederic Dame și Francudi.
Franța nu era pregătită să accepte pe deplin drepturile femeii
În 1884 Sarmiza Bilcescu, la doar 18 ani, s-a prezentat la examenul care a durat peste două săptămâni. Mama Sarmizei l-a înfruntat pe secretarul Facultății de Drept de la Paris exprimându-și revolta: „Sosesc dintr-o țară îndepărtată însă unde nu se contestă femeilor dreptul de a-și face educația. Cum este posibil, domnule, ca într-o țară unde și pe porțile închisorilor e scris Libertate, Egalitate și Fraternitate, Dvs. să împiedicați o femeie de a se instrui?”
Sarmiza a fost însoțită la cursuri, în toți cei cinci ani, chiar de mama sa, Maria Bilcescu, au stat într-un apartament din Rue de Fleurus, unde Miza a „împăcat” Dreptul cu pasiunea sa mai veche, Muzica, continuîndu-și lecțiile de pian cu celebrul profesor Marmontel.
Pe 12 iunie 1890, la Paris, stirea zilei o reprezenta trimful Sarmizei Bilcescu, avea să devină prima femeie din ionstroia Universități care susținea Teza de Doctorat la Facultatea de Drept din Paris. Miza avea doar 23 de ani. Cercurile feministe din toate țările au considerat clipa examenului Sarmizei drept dată istorică, în lupta lor de afirmare a drepturilor femeii!
Subiectul tratat în teza sa, se afla într-un volum de 506 de pagini și era următorul: „Despre condițiunea legală a mamei în dreptul român și francez”.
A fost un document care a promovat ideea egalităţii femeii cu bărbatul în căsnicie şi în privinţa drepturilor asupra copilului. „Teza sa de doctorat înfățișează nu numai o concentrată analiză juridică ci și o atitudine de viață. Studiind condițiunea legală a mamei în dreptul român și francez, Sarmiza avea ocazia să-și definească și poziția ei în marea dezbatere a actualității și în fond în destinul și cariera permanentă a femeii în lume”.Primul comentator al tezei sale la noi, a fost Constantin Dissescu. Recenzia pe care o face în „L’ Indépendence Roumaine” din 14/26 februarie 1891, scoate în relief faptul că autoarea privește „din punctul de vedere al organizațiunii sociale” materia tezei ceea ce, spune Dissescu, „constituie un progres față de tezele de drept din acel timp circumscrise exclusiv în cadrul juridic”. Elogiul lui Dissescu, făcut în editorialul ziarului, aducea la cunoștința publicului român, cu mai multă precizie.
A revenit în România, solicitând înscrierea în Baroul Ilfov, care la acea vreme cuprindea şi Bucureştiul – şi, implicit dreptul de a profesa. Era prima cerere de accedere în organizaţia avocaţilor venită din partea unei femei. Deşi avea în faţă o carieră plină de o potenţială strălucire, Sarmiza Bilcescu a ales să nu pledeze niciodată la bară. A urmat, în schimb, o carieră dedicată vieţii de familie, luptei pentru drepturile femeilor şi mai ales actelor de caritate.Î
În 1897 a devenit doamna Alimănișteanu
În vara lui 1897 devine doamna Alimănișteanu, prin căsătoria cu un om deosebit și un excepțional inginer, Constantin Alimănișteanu. Luna de miere și-au petrecut-o la Petersburg, unde avea să se țină și Congresul Petrolului. Oprindu-se în drumul lor și pe la Berlin, inginerul Alimănișteanu a studiat proiectele de înființare ale unui Institut Geologic la noi în țară precum și harta geologică a României. Un an mai târziu, o mare bucurie avea să le încânte sufletul: se năștea fiul lor Dumitru, ceea ce o făcea pe neobosita Sarmiza să se simtă pe deplin împlinită!
Sarmiza a fost prietenă dragă a Reginei Maria
În vara anului 1935, Sarmiza este nevoită să se retragă la țară, bolnavă. O afecțiune a ficatului o silește să lase grijile de-oparte. În satul Românești, în Muscelul copilăriei, parcă presimțindu-i sfârșitul, vine să o vadă prietena ei dragă, Regina Maria. Au depănat amintiri frumoase… dar septicemia, deja instalată, îi scurtează zilele și se stinge din viață, în seara zilei de 26 august 1935.
„Je ne puis croire que ma chere vieille amie nˈest plus”, avea să-i scrie cu durere Regina, lui Dumitru, fiul Sarmizei.
