De ce se merge cu Sorcova în prima zi a anului. Tradiții neștiute la români
Sorcova este unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Anul Nou. Sorcova este o tradiție străveche românească, specifică sărbătorilor de Anul Nou, care are rădăcini adânci în obiceiurile populare și credințele legate de începuturile unui nou an. Practica sorcovirii este însoțită de urări pentru sănătate, prosperitate și noroc, și este realizată în prima zi a anului, pe 1 ianuarie.
Tradiția românească de Anul Nou spune că, în prima zi a anului, copiii se strâng în grupuri și merg la casele oamenilor pentru a-i colinda.
Cu Sorcova frumos împodobită și urări pline de voie bună, cei mici merg din casă în casă pentru a ura noroc și sănătate gazdelor. În schimbul acestor urări, copiii sunt răsplătiți cu fructe, dulciuri, covrigi sau chiar bani, păstrând astfel vie o tradiție care simbolizează începutul unui an plin de speranță și belșug.
Copiii care ating oamenii cu Sorcova transmit simbolic sănătate, putere și energie. Urările tradiționale sunt menite să asigure un an plin de bucurii și prosperitate.
Așa se explică de ce în versurile populare avem, în plină iarnă, ”florile dalbe” sau florile de măr. Și în trecut era același obicei de colind. Cu sorcova se bătea de trei ori umărul persoanei pe care o colindai, pentru a aduce noroc şi sănătate în noul an. Despre originea cuvântului „sorcovă” se spune că provine din bulgărescul „surov”, care însemna verde-fraged.
Sorcova, obiceiuul care aduce belșugul în casă
Sorcova se leagă de ideea de reînnoire, având legături cu tradiții precreștine. De-a lungul timpului, acest obicei s-a integrat în sărbătorile de Anul Nou, păstrând esența urărilor de bine.
„Sorcova vesela”, aşa cum se numeşte cântecelul astăzi, nu a avut întotdeauna aceeași versiune. Se spune că, încă din cele mai vechi timpuri, de prin anul 46 î.Hr., când Anul Nou începea la 1 martie, exista obiceiul de a colinda din casă în casă cu ramuri de măslin, în semn de pace, sau de laur, în semn de onoare. Mai târziu, se colinda cu mlădiţă înmugurită de măr, care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei şi care, până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită.
