Copiii mici au voie la TV? Studiile de care ar trebui să țină cont toți părinții din România

Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine că cei mici nu ar trebui să fie expuşi la ecrane în primele 12 luni de viaţă.
Un studiu făcut de Centrul pentru Copii cu Autism arată că în cazul a 90% dintre copiii de 2-3 ani, care sunt diagnosticaţi cu o formă de autism, factorul declanşator fiind vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitatea virtuală.
„Dacă aparent 5 ore pe zi de vizionare ar trebui “să nu fie” un fapt îngrijorător, în cazul copiilor şi mai ales al copiilor mici de 0-2 ani, consumul TV este foarte dăunător, ajungându-se în marea majoritate a cazurilor în care cei mici au fost lăsaţi în medie peste 5 ore/zi în faţa mediilor virtuale, la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho-motrica, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi, mai grav, de ADHD sau chiar de autism”, a declarat Marius Zamfir, psiholog.
Însă, psihologii spun că părinţii nu trebuie să îi priveze în totalitate pe copii (după vârsta de doi ani) de accesul la televizoare, dar trebuie să facă o selecţie a lucrurilor pe care vrea să le vadă.
„Copiii sunt fascinaţi de animale, dar şi de viaţa acestora, iar părinţii trebuie să profite de acest lucru şi să urmărească împreună un documentar sau desene animate. Nu este bine să fie îndepărtat în totalitate micul ecran de realitate dintr-un singur motiv, va fi îndepărtat de realitatea în care trăieşte şi în viitor acest lucru îl poate afecta în societate. Copilul nu trebuie nici să fie complexat în faţa colegilor pentru că ulterior va fi marginalizat din cerul de prieteni din care face parte, iar acest lucru cu siguranţă o să îl afecteze foarte mult“, a mai declarat Adriana Tudor, psiholog.
Ce trebuie să facă părinții pentru a feri copiii de statul în fața ecranelor
Cum trebuie să procedeze părinţii pentru ca cei mici să nu fie educaţi de televizor:
-Copiii au tendinţa să petreacă tot mai mult timp în faţa televizorului, dar părinţii trebuie să reducă treptat această activitate, iar ulterior să îi organizeze un orar de vizionare. Nu trebuie să facă absolut nimic până nu îşi termină temele, iar regula impusă trebuie să fie respectată de fiecare membru al familiei în parte.
-Reclamele pot să aibă o influenţă nocivă asupra copilului, iar părinţii nu trebuie să îl lase niciodată nesupravegheat.
-Părinţii trebuie să caute o alternativă şi să îl convingă astfel pe copil să renunţe la televizor, iar o plimbare în parc este cea mai bună varianţă.
-Copilul nu trebuie să aibă televizor în camere din cauză că astfel poate să devină de două ori mai exspus afecţiunilor ochilor.
-Părinţii nu trebuie să stea în faţa ecranului cu micuţul, dacă are mai puţin de doi ani. Acest lucru poate să îi afecteze creierul şi poate să ducă la încetinirea dezvoltării lui ulterioare.
-Părinţii trebuie să îi acorde copilului suficient timp, iar în momentul în care intră în casă nu trebuie să pună mâna pe telecomandă. Interacţiunea dintre copil şi părinte este foarte importanţă, iar astfel nu va mai ajunge să găsească răspunsuri la întrebările care îl preocupă în faţa micului ecran.
În anul 2008, Academia Americană de Pediatrie a recomandat ca accesul la tehnologiile și dispozitivele multimedia pentru copiii între 0-2 ani să fie restricționat complet, pentru copiii între 3 și 6 ani, să fie limitat la maximum o oră pe zi, iar cei între 6 și 12 ani să vizualizeze programele TV maximum două ore pe zi.




