Rețeta secretă de la Cocoșatu! Cum să faci cei mai suculenți mici pentru grătarul de 1 mai
Micii au devenit un must have de 1 mai, indiferent de vremea de afară sau de locul în care te afli. Așadar, chiar dacă nu ai apucat să pleci la mare sau la munte în minivacanța de 1 mai, te poți bucura de niște mici senzaționali, cu gust autentic și delicios, exact ca la Cocoșatu.
Micii de La Cocoşatu sunt cunoscuţi ca fiind cei mai buni din Bucureşti şi reţeta după care sunt făcuţi mititeii a stârnit întotdeauna curiozitatea oamenilor.
Ingrediente necesare pentru mici ca la Cocoşatu
Pentru prepararea micilor aveţi nevoie de carne de vită, piper măcinat, cimbru uscat, ienibahar, coriandru, chimion turcesc, anis stelat (flori uscate, sub formă de stele), bicarbonat de sodiu, zeamă de lămâie, ulei şi usturoi, potrivit libertatea.ro.
Cum prepari mici ca la Cocoşatu
Pentru a obţine nişte mititei delicioşi trebuie să pregătiţi carnea înainte cu trei zile. În primul rând, trebuie să fierbeţi o zeamă de oase de vită cu măduvă, după care trebuie să frământaţi carnea tocată cu această zeamă timp de o oră, adăugând condimentele şi sucul de lămâie (fără usturoi). Apoi, amestecul se ţine la rece o zi întreagă, după care se frământă din nou, de data aceasta cu zeamă de usturoi. Compoziţia obţinută se mai ţine o zi la rece şi abia în cea de-a treia zi de formează micii. Înainte de a-i pune pe grătar trebuie să-i ungeţi cu puţin ulei.
Povestea micului
Povestea micului a început în Bucureşti, în urmă cu mai bine de un secol, atunci când un bucătar iscusit din Capitală, Iordache Ionescu, le pregătea clienţilor săi mai multe preparate la grătar. Cârciumarul Ionescu, aşa cum era cunoscut printre clienţii localului, avea o reţetă excepţională de cârnaţi, renumită în tot oraşul, care a stat la baza micului din zilele noastre, explică istoricul Dan Falcan.
Într-o zi, cârciumarul muncea de zor la cârnaţii pregătiţi la grătar, dar maţele în care învelea carnea tocată s-au terminat. Văzând că cererile la cârnaţi sunt din ce în ce mai multe, Iordache Ionescu a luat o bucată din „aluatul cârnatului“ şi a pus-o pe grătar fără niciun fel de maţ. Primul care a gustat invenţia cârciumarului a rămas impresionat de gustul „mititelui“, iar noul produs s-a transformat în vedeta localului din centrul oraşului.
Încet-încet, pe majoritatea grătarelor din cârciumile şi localurile bucureştene se aflau mititei, iar oamenii păreau fascinaţi de gustul noului produs. „Înainte de al Doilea Război Mondial, la aproape orice colţ de stradă există o bodegă în care se serveau mici“ , povesteşte Dan Falcan.
