Cine trebuie să facă colivă. Nu toată lumea poate da de pomană
Cine trebuie să facă colivă. Credincioșii care dau de pomană trebuie să știe că acest lucru trebuie făcut într-un anumit fel, care poate să difere de la o zonă la alta.
Țara noastră este bogată în tradiții și obiceiuri, pe care românii le respectă cu sfințenie. Fie că vorbim despre evenimente fericite, cum este nunta, sau despre cele în care pierdem pe cineva drag, toate trebuie făcute după anumite rânduieli.
Cine nu trebuie să dea de pomană
Lucrurile sunt destul de stricte și în ceea ce privește obiceiul de pomenire al morților, care, după vorbele bătrânești, nu poate fi făcut de oricine. Preoții vin și ei cu anumite reguli. Iată care sunt acestea.
Bătrânii sunt cei care duc tradiția mai departe și cei care știu cum se fac aceste rânduieli, pe care și mulți tineri încearcă să le respecte, pe cât se poate.
Se spune că nu oricine poate da de pomana la parastas. Doar o femeie văduvă poate să împartă colaci, mâncare ș haine. Nicidecum nu trebuie să fie cineva tânăr. Totodată, nu e bine să primești pomană de la o femeie însărcinată. Preoții susțin însă că oricine poate da de pomană de sufletului celui adormit,
Termenele de pomenire sunt la 3, 9 și 40 de zile, 3 săptămâni, apoi 3, 6, 9 luni si 1 an. Se continuă pomana anual, pânî la 7 ani. Oricine poate da însă de pomană atunci când simte.
Pomana trebuie dată în funcție de posibilitățile materiale ale fiecăruia. Există în obicei să se ofere și vase cu alimente sau diverse feluri de mâncare gătită. În rânduiala bisericească nu este prevăzut ca acestea să aibă un număr și fiecare poate oferi ce crede de cuviință. Numărul obiectelor date de pomană nu are vreo influență asupra stării sufletești a celui decedat. Se folosesc însa numere care simbolizează Sfânta Treime: trei, şase, nouă, douăsprezece sau douăzeci şi patru, iar lucrurile trebuie oferite din suflet.
Citește și: Câte persoane au voie la înmormantare. Reguli în starea de alertă
Cine trebuie să facă coliva
Coliva este un preparat nelipsit de la înmormântări sau parastase. Aceasta închipuie însuși trupul mortului și este totodată un semn văzut al credinței noastre în înviere și nemurire, deoarece este făcută din boabe de grâu, pe care Însusi Domnul le-a înfatisat că purtând în ele icoană sau asemănarea învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, că să încolteasca și să aducă roadă trebuie să se îngroape mai întâi în pamânt și apoi să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapa și putrezește, pentru că să învieze apoi întru nestricaciune (Ioan 12,24; I cor. 15, 36 s.u.).
Grăunțele de grâu îndulcite cu zahăr sau cu miere înseamnă credința și nădejdea că sufletul celui ce a murit va avea o viață dulce și plăcută, dincolo de mormânt. Zahărul și mierea întrebuințate în colivă simbolizează faptul că pentru toți creștinii ortodocși și pioși va sosi un timp de dulceață și fericire, potrivit dexologia.ro.
Coliva a devenit și obiectul mai multor credințe populare. În Bucovina și Transilvania se credea că atâtea păcate i se iartă mortului cate fire de grâu mănânci din colivă, rugându-te pentru el. Gheorghe Ciaușanu scria despre folosirea colivei în rituri de apărare împotriva strigoilor.
În rânduielile bisericești nu există reguli referitoare la cine trebuie să facă coliva, așa că fiecare face exact așa cum poate și cum își dorește.
