Povestea unui român din străinătate care a avut puterea să ia viața de la capăt. „Am pierdut mulți ani pe stradă”
Marian Badea, un român în vârstă de 51 de ani, a dezvăluit jurnaliștilor spanioli de la Heraldo experiența sa dură de aproape șase ani fără locuință, petrecuți noaptea pe stradă sau în adăposturile orașului Zaragoza (comunitatea autonomă Aragon) din Spania.
Conaționalul nostru a ajuns în stradă datorită unei crize personale și din cauza dependenței sale de alcool a pierdut mai multe locuri de muncă. În 2016, o echipă a Crucii Roșii l-a întâlnit într-unul dintre traseele sale nocturne și viața lui a luat o întorsătură radicală. „Au devenit familia mea”, a mărturisit Marian.
La ora actuală, el împarte un apartament cu alți trei colegi și privește înapoi cu satisfacția că a depășit acea dependență de băutură, dar și cu incertitudinea cuiva care a încercat să-și găsească un loc de muncă stabil din 2021.
„Acum, că dorm din nou sub un acoperiș adevărat, voi face orice numai să nu mă întorc în labirintul care este strada”, a precizat Marian cu un accent care i-a trădat originea românească și cu o siguranță care dovedește încrederea sa că de acum înainte îi va merge mai bine.
A ajuns acum 17 ani în Zaragoza, un oraș pe care l-a ales pentru că fratele lui îl cunoștea. A lucrat timp de cinci ani la negru, fără contract de muncă, într-un restaurant, care a sfârșit prin a se închide și apoi într-un târg local, Feria de Muestras.
„Am muncit 11 ani fără să cotizez la stat, nu știam limba și m-am gândit doar să câștig niște bani pentru venirea familiei mele. Dar m-am văzut pe stradă, singur, cu hainele într-o geantă”, a explicat Marian.
Zona închisă a bancomatelor, parcul Bruil și împrejurimile clădirii Trovador din capitala Aragonului au devenit refugiile sale. A fost muncitor sezonier în Ejea de los Caballeros (Aragon), culegând struguri și portocale în Gandia (comunitatea Valenciană).
I-au furat actele de identitate „pe care le-am lăsat în hainele depozitate pentru a nu le căra peste tot cu mine.” Marian nu a suferit niciodată vreo agresiune, deoarece „a fugit mereu de lupte și confruntări”.
După un sezon solitar s-a alăturat unui grup de bărbați „cu care s-a înțeles destul de bine”. Dintre acei prieteni de circumstanță, conaționalul nostru a povestit cu tristețe că doi au decedat, unul de cancer în urmă cu două luni și altul care a murit sub cerul liber, „posibil de frig”.
„Când văd pe cineva care trăiește pe stradă, mă gândesc mereu că mi-am pierdut câțiva ani din viață pe care nu-i voi putea recupera”, a mărturisit el.
Starea sa de sănătate s-a deteriorat, a fost spitalizat de două ori pentru tuberculoză „din care sunt complet recuperat”. În plus, a subliniat cu mândrie o mare realizare personală: de aproape 5 ani nu a mai pus în gură nicio picătură de alcool.
După dezintoxicare n-a mai hoinărit pe stradă, a lucrat într-un hotel și într-o firmă de asamblare rafturi metalice, a reușit să cunoască Portugalia, unde a lucrat o perioadă, și a urmat mai multe cursuri ca motostivuitorist, muncitor în depozit, ajutor de bucătar și manipulator de alimente.
Acum este în căutarea unui loc de muncă. „Sunt însă conștient că cei 51 de ani ai mei nu mă vor ajuta prea mult”, a recunoscut Marian.
Până în luna septembrie a anului trecut a primit IMV (venitul minim vital) iar acum așteaptă să vadă dacă i-l vor reînnoi sau nu. Între timp, primește tichete de masă de la Crucea Roșie și acestea acoperă valoric facturile de electricitate și gaz pentru locuința sa.
Datorită lor, poate să contribuie cu partea sa la chirie, unde plătește aproximativ 500 de euro pe lună pentru cheltuielile pe care le împarte cu ceilalți trei colocatari, inclusiv cumpărăturile zilnice.
„Nu vreau caritate, o spun mereu, mă pot întreține dacă mi se oferă șansa”, a precizat Marian. Când vine vorba de el, face tot ce-i stă în putință pentru a arăta că îi pasă. „Am zugrăvit apartamentul de câteva ori și fac curățenie tot timpul”, a conchis el râzând. Este convins că și-a găsit, în sfârșit, o casă.
