O mamă și-a dorit ca Robert, fiul său, să moară din cauza anomaliilor cu care s-a născut. Dumnezeu însă avea un plan bine pus la punct
Oamenii spun că, o dată ce l-ai văzut pe Robert Hoge, îl ții minte toată viața. De ce se spune asta? Se pare că, încă de când era bebeluș, Robert a atras toate privirile oamenilor datorită faptului că … era urât, așa cum Mary, propria sa mamă îl descrie. Băiețelul s-a născut cu o tumoare pe față și cu probleme mari la picioare. Toate aceste probleme au fost puse pe seama consumului de pastile antidepresive pe care mama le-a consumat în perioada sarcinii.
Încă de când l-a văzut pentru prima oară, Mary, mama lui Robert, a spus medicilor că nu va lua copilul acasă. Fiind al cincilea copil, femeia se temea de reacțiile celorlalți copii ai ei la vederea fratelui lor mai mic. Ea considera că, venirea celui mic acasă îi va traumatiza pe frații săi mai mari.
Jurnalul unei mame de copil cu probleme
Mama lui Robert avea un jurnal în care și-a scris toate gândurile și experiențele din acea perioadă, jurnal pe care ulterior l-a făcut public. Conform acestui jurnal, ea a spus despre bebelușul său abia născut : „ Îmi doresc ca el să dispară pur și simplu, să moară sau ceva de genul. Vreau doar ca totul să se termine. Le-am spus deja medicilor că nu iau bebelușul acasă. Nu simt nimic pentru el, simt că nu pot să îl iubesc, pur și simplu nu îl vreau. „
Proaspăta mămică împreună cu soțul ei, tatăl copilului, au decis ca bebelușul lor să rămână în spital, pe mâna oricui îl vrea și s-au întors acasă, la ceilalți copii. Mary se gândea totuși că ar trebui să le dea șansa copiilor mai mari să aleagă dacă vor sau nu ca fratele lor cu probleme să vină acasă. Asta a și făcut.
Fără ca măcar să ezite, toți cei 5 copii au fost de acord ca micuțul să vină acasă. Bebelușul a primit astfel, o șansă la viață și a venit acasă. Greul însă abia acum începea pentru el.
Micuțul Robert trecea din operație în operație, medicii tot încercau să elimine tumoarea de pe față, însă asta i-a distrus și mai mult fața, fără să rezolve problema.
Copilăria unui copil cu dizabilități
Copiii pot fi extrem de răi unii cu ceilalți și fără să aibă cu adevărat motive. Atunci însă când chiar au motive să își bată joc de cineva, o fac într-un mod extrem de agresiv. Toată viața, dar în special copilăria unui copil cu dizabilități nu este una ușoară.
În liceu de exemplu, Robert povestește în mediul online că nu era strigat de ceilalți pe nume. Era strigat Transformers, nas cu călcâi, Pinocchio, Jake Porcul, picioare scobitori și alte nick name-uri răutăcioase.
După ce a împlinit 14 ani, medicii puteau interveni din nou chirurgical pentru a ” repara ” fața copilului
Ei vorbeau despre posibilitatea de a reconstrui din nou nasul, de a pune dinți acolo unde lipsesc și de a mai apropia ochii. Care erau însă riscurile acestor intervenții? Cel mai mare risc ar fi ca Robert să își piardă complet vederea și să devină orb. Acesta a fost momentul în care Robert a putut să aleagă ce vrea să facă în continuare.
Părinții l-au întrebat: ” Ce vrei să faci ? „
În mod surprinzător pentru toată lumea, după o perioadă, Robert a decis să refuze operația. Fratele său mai mare este cel care l-a convins să nu se opereze pe motiv că, „ Ce sens are să fii frumos dacă nu poți să te vezi în oglindă? „
În acea zi, așa cum chiar el a declarat în mass media, Robert a înțeles că ” frumusețea este relativă, iar urâțenia mea face parte din mine, sunt diferit de ceilalți și e ok să fie așa. „ Din acest moment concepția sa asupra vieții s-a schimbat radical și nimic nu i-a mai stat în calea reușitei sale.
A devenit un jurnalist de succes, a început să vorbească publicului despre viața sa și despre provocările întâlnite din cauza problemelor pe care le are. Pentru o perioadă a fost purtător de cuvânt al unui politician Australian și a ținut chiar și torța la Jocurile Olimpice din Sydney. Pe plan personal, el s-a căsătorit, a divorțat, s-a căsătorit din nou și a devenit tatăl a două fetițe.
Prima carte se numește” Urât „și include întâmplări reale din viața sa. Bărbatul a înregistrat chiar și un podcast, urmat de un mini documentar despre viața sa la 11 ani.
La un moment dat, Robert a fost întrebat de un reporter: „ Dacă ai putea da timpul înapoi și să îi spui mamei tale să nu ia acele pastile depresive pe perioada sarcinii, ai face-o ? ” Răspunsul său a fost unul sigur și direct: ” Nu. Nu aș schimba nimic. Sunt un om norocos, sunt sănătos, am o viață frumoasă, o soție și două fete extraordinare. Nu aș schimba asta pentru nimic în lume, sunt fericit așa. ”
Prin modul în care a acceptat viața sa, Robert inspiră în fiecare zi oamenii să se accepte exact așa cum sunt și încurajează pe toată lumea să treacă peste barierele fizice și să privească sufletul omului.
