O ieșeancă bolnavă de cancer locuiește în scări de bloc de trei ani. Ce pensie mizeră îi oferă statul român: „Nu îmi ajunge să mănânc, beau apă din baltă”
O ieșeancă în vârstă de 65 de ani, bolnavă de cancer, doarme de mai bine de trei ani în scările de bloc din centrul Iașului. Trăiește cu o pensie infimă dată de stat și din mila oamenilor.
O femeie din Iași, bolnavă de cancer și fără un venit care să îi asigure existența decentă de pe o zi pe alta, a fost dată afară din casă de rude. Rămasă ca și singură pe lume, ieșeanca trăiește pe străzi sau în scări de bloc și se bucură când cineva îi arată mărinimie.
Poveste unei femei din Iași care de trei ani locuiește pe străzi
Maria Câțu, o femeie în vârstă de 65 de ani, din Iași, trăiește din mila oamenilor de ani întregi. Aceasta stă de trei ani pe străzile orașului, dar cel mai des este văzută de trecători în pasajul din Piața Unirii, unde roagă oamenii să o ajute cu bani și mâncare. Este văduvă de 12 ani și a fost operată de cancer mamar în urmă cu 12 ani, când i-a fost extirpat sânul drept. În urma acestei intervenții, femeia are o pensie de doar 60 de lei pentru handicap de grad 2. Maria are un fiu care locuiește în Spania, însă nu o ajută cu nimic, deși știe în ce situație este.
„Am un băiat, el locuiește în Spania, dar nu mă ajută financiar, deoarece are și el familia lui, are copii. Știe în ce situație mă aflu, dar nu vrea să mă ajute, îmi trimite foarte rar un bănuț. Am ajuns să locuiesc pe străzi. Am un frate mai mic cu 12 ani, cu care nu mă înțeleg deloc și m-a dat afară din casa părintească. Nu pot să locuiesc acolo din cauza lui. De 3 ani dorm pe scările de bloc din Iași, iar ziua ies la cerșit pe străzi, în speranța că voi primi ajutor. Am fost operată și în 2014, a doua oară, la mila domnului doctor Mihai Glod”, a spus Maria Câțu, potrivit bzi.ro.
Cu o pensie infimă, de doar 60 de lei, Maria Câțu imploră trecătorii din Iași să o ajute cu bani și mâncare. Femeia a lucrat o perioadă scurtă de timp la fosta fabrică Țesătura, însă nu are suficientă vechime în muncă pentru a primi pensie. În casa părintească în care a locuit toată viața nu mai poate intra, căci fratele ei a dat-o afară pe străzi. Cei 60 de lei acordați în bătaie de joc de statul român nu îi ajung nici pentru o zi.
„Statul nu mă ajută cu nimic. Am o pensie de handicap, de gradul 2. Iau 60 de lei pe lună. Norocul meu este că nu dau bani pe pastile, fiind gratuite. Nu reușesc să mă descurc cu așa puțini bani. Nu am ce să mănânc cu 60 de lei. Trebuie să mă operez din nou, dar nu am bani și îmi este și frică. M-am obișnuit să dorm pe străzi, să mănânc ce primesc de la oameni, să beau apă din baltă. Așa trăiesc eu cu 60 de lei pe lună din pensia mea de handicap. De când a murit soțul meu, nu am unde să locuiesc, deoarece fratele meu m-a dat afară din casa părintească. De două ori m-am operat de cancer și nu m-am vindecat. Am lucrat, dar nu am vechime și nu primesc altfel de pensie. Când m-am operat prima dată, nu aveam nicio pensie, niciun ban. După mi-am depus actele și am reușit să primesc pensia de handicap”, a mai zis femeia.
