„Nu mai plecăm în Italia nici dacă o fi să mâncăm mămăligă cu ceapă!” Experiența mămicilor românce care au decis să se întoarcă acasă
După o lungă perioadă de timp petrecută în străinătate, o serie de români se îndreaptă cu gândul și pașii spre casă, înapoi, în România.
Motivele sunt diverse, dar majoritatea dorințelor de a reveni au la bază nevoia de a fi alături de cei dragi, precum și o dorință de a-și crește copiii într-un mediu familiar, în ciuda dificultăților potențiale de adaptare pe care aceștia le-ar putea întâmpina.
Mamele românce care au lucrat și au trăit în Italia unde au dat viață copiilor lor, și-au împărtășit experiențele pe rețelele de socializare, exprimându-și gândurile, temerile și speranțele legate de acest proces de repatriere.
„După 20 de ani și ceva de Italia, luna care vine vom pleca în România definitiv. Aşa am decis pentru că ne-am săturat de străinătate și de toate, vrem să mergem acasă, să mai petrecem timp şi cu familia noastră, că pierdem rând pe rând părinţii, bunicii şi e greu…” a transmis pe un grup de socializare o mamă care se pregătește să revină în țara natală.
Însă, ea își exprimă preocuparea cu privire la fiul ei în vârstă de 10 ani, care vorbește românește, dar nu foarte bine. Întrebarea ei pentru celelalte mămici este dacă băiatul se va acomoda cu noul mediu și cu sistemul de învățământ din România.
O altă mămică așteaptă cu nerăbdare să se întoarcă în România: „Și eu abia aștept să plec, mă ține doar băiatul care trebuie să termine liceul, din septembrie începe ultimul an. O facultate o poate face și acasă. Mai am fetița, care termina clasa a V-a, dar mă gândesc că ei se acomodează mult mai ușor decât noi, adulții.”
Una dintre românce a împărtășit din propria experiență, spunând că fiica ei s-a adaptat foarte bine după ce s-au mutat în România pentru un an, în ciuda faptului că s-a născut și a crescut în Italia. Cu toate acestea, ea a avertizat că acomodarea poate depinde de caracterul copilului.
Un alt punct de vedere este oferit de o mămică revenită în România după 8 ani petrecuți în Italia. Ea mărturisește că acomodarea a fost relativ ușoară pentru fiica ei. „Cea mai fericită este fetița mea care aici are o libertate pe care în Italia sigur nu o avea. Nu cred că aveam curaj să o las în spatele blocului singură, de exemplu. Aici o pot lăsa. Avem 5 ani de când ne-am întors și nu regretăm deloc.”
O mămică optimistă ne asigură că acomodarea este ușoară și că nu regretă deloc că s-a întors în România, mai ales că acum are posibilitatea să își crească copiii în propria casă și să beneficieze de avantajele vieții la țară.
„Suntem în țară de un an jumătate, ne-am întors definitiv și nu mai vrem să plecăm în Italia nici dacă o fi să mâncăm mămăligă cu ceapă! A fost frumos, avem amintiri frumoase, doi copii născuți în Italia, dar în țară, la căsuța noastră, unde nimeni nu mă întreabă dacă am sau nu bani de chirie, de bine de rău o ceapă, un cartof, le am în grădină.
Copiii mei sunt mici, nu au știut ei prea multe de această schimbare, dar le place mult în țară! Și da, de când suntem în țară ne permitem ieșiri/vacanțe/ și vorba aia, în patru persoane de ieși tot cheltui, ei sunt mici și cer, noi mari și pofticioși din fire și tot așa!
Acomodarea e ușoară! În Italia munceam amândoi (eu și soțul), dar nu prea ne mai permiteam să ieșim, mai ales cu cei mici. În țară muncește doar soțul și cu toate astea ieșim destul de des.”
Aceste mărturii ale mămicilor românce care au născut copii în Italia demonstrează că decizia de a reveni în România este complexă și că fiecare familie are propriul ei drum, cu provocările și beneficiile sale. Totuși, un lucru este clar: dorul de casă este un sentiment puternic, care poate învinge orice obstacol.
