„MIHAI VITEAZUL” – cea mai grea peliculă din istoria cinematografică din România n film cu Elizabeth Taylor, Richard Burton, Kirk Douglas, Amza Pellea și 11.000 de costume
Pe 13 februarie 1971, este lansată capodopera ”Mihai Viteazul”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, cu Amza Pellea în rolul voievodului român. Datorită complexității sale, pelicula rămânea cea mai ”grea” din istoria filmografiei noastre: 128 de actori s-au prezentat la probele pentru rolul principal, cadrele au fost trase în 32 de decoruri interiuoare și 37 de locuri de filmare diferite, cu 11.000 de costume pentru figurație. Conform legendelor, în ”Mihai Viteazul” ar fi trebui să joace, printre alții, Elizabeth Taylor, Richard Burton ori Kirk Douglas, urmând a fi o producție internațională!
În 1966, apare, pentru prima oară, ideea realizării unui film având ca subiect domnia lui Mihai Viteazul (1593 – 1601). Prilejul concret se ivește doi ani mai târziu, când, pentru a alimenta unda de patriotism declanșat la noi în țară de discursul lui Nicolae Ceaușescu din 21 august 1968, în care acesta critică intervenția armatelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, se dă undă verde proiectului. Titus Popovici este scenaristul, Sergiu Nicolaescu urmează să se ocupe de regie, mai ales că ”Dacii” (1967) a avut un succes răsunător.
Imediat se încep negocieri cu unele case de producție din străinătate, dorindu-se a se realiza o coproducție internațională. Se vorbește, în ianuarie 1969, cu Henry Deutschmeister, din Franța, dar nu se concretizează nimic. Mai mult, Nicolaescu obține permisiunea de a merge în SUA, pentru a încerca cooptarea unor staruri de renume mondial.
După afirmațiile lui Sergiu Nicolaescu, compania americană ”Columbia Pictures” și-a exprimat interesul de a contribui la realizarea filmului, oferind un buget de patru milioane de dolari și propunând următoarea distribuție: Orson Welles – împăratul Rudolf, Laurence Harvey – sultanul turc, Elisabeth Taylor și Richard Burton – cuplul Bathory, iar Kirk Douglas și Charlton Heston concurau pentru rolul domnitorului român.
Regizorul avea să afirme că Edward G. Robinson (actor de origine română, cunoscut în ”Cetatea Filmului”) i-au scris că ar accepta să joace gratis timp de două săptămâni. Regizorul s-a deplasat la sediul Comitetul Central (CC) al Partidului Comunist Român pentru a obține aprobarea conducerii statului, iar secretarul CC, Paul Niculescu-Mizil, s-a dus direct la Nicolae Ceaușescu. I-a spus, apoi, regizorului că s-a rezolvat. După obținerea aprobării, Nicolaescu s-a urcat în avion pentru a merge să semneze contractul cu ”Columbia Pictures”. Avionul a pornit, dar, înainte de decolare, a fost oprit de o mașină în care se afla producătorul de film Dumitru Fernoagă. Regizorului i s-a cerut să coboare din avion și a fost dus la sediul Comitetului Central, unde același Niculescu-Mizil i-a spus că Ceaușescu s-a răzgândit și a hotărât ca în film să interpreteze numai actori români.
Titus Popovici a afirmat, ulterior, că actorul Mircea Albulescu ar fi trimis o scrisoare lui Ceaușescu în care ruga să nu se facă filmul cu actori străini. Regizorul considera însă că scenaristul a fost cel care l-a convins pe secretarul-general al PCR, deoarece se temea că americanii urmau să modifice scenariul.
Nicolaescu începe să caute personajul principal. L-a plăcut mult pe Amza, din ”Dacii” (1967), unde uriașul actor înterpretează rolul lui Decebal. Sunt 128 de actori care dau probe pentru ”Mihai”. Se merge la 10 teatre din România, 240 de artiști sunt cooptați. Finalmente, Amza Pellea primește rolul, deși Sergiu Nicolaescu trăsese câteva cadre cu el în rolul principelul român. Primul tur de manivelă e dat în primăvara lui 1969.
Se filmează mult, enorm. Sunt 32 de decoruri interioare, 37 de locuri de filmatre amenajate, 11.000 de costume de figurație pentru militari valahi, moldoveni, turci, austrieci. Numai Amza Pellea are 15 costumații diferite. Se merge la Șelimbăr, la Tălmaciu, la Călugăreni, dar și la Praga ori Istanbul. Interioare la Castelul Peleș, la Bran. 700 de cai, 200 de căruțe, 365 de membri și 80 de cascadori conduși de marele Tudor Stavru. Pornit cu un deviz de 32 de milioane de lei, sumă imensă pentru acea vreme, pelicula ajunge să coste 44.000.000.
Amza Pellea muncește enorm. Se alege cu niște nodul pe corzile vocale, e necesar dublajul lui Emanoil Petruț. Nicolaescu vrea să introducă și o scenă ”sexy”, în care domnitorul să facă dragoste cu o femeie. ”Și eu sunt sensibil, ca și dumneavoastră, și vreau să vă spun cum simt eu. Sunt de acord că și Mihai Viteazul a făcut dragoste, dar trebuie să știm ce să redăm, tovarăși! Să redăm și dragostea lui, dar dacă aceasta a avut rolul dominant în activitatea lui. Dacă aceasta este numai ceva lăturalnic, atunci s-o tratăm lăturalnic”, spune Nicolae Ceaușescu. Se încearcă vânzarea filmului în străinătate, este propus pentru premiile ”Oscar” din 1972. Regizorul afirmă că este cel mai ”greu” produs al său, critica vorbește despre un rol grandios făcut de Pellea. Merge la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, în iulie 1971. Se lansează în Germania de Est, Finlanda, Germania de Vest, apoi, pe 28 aprilie 1973, îl găsim în Japonia.
Confiorm cifrelor oficiale, se situează pe locul al treilea, după ”Nea Mărin miliardar” și ”Păcală” în topul celor mai vizionate filme românești din istorie, cu 13 milioane de plătitori.
În 2001, în vederea relansării, negativul este restaurat. Se trage sunet Dolby Surround, inițial acesta fiind mono. Mai mult, în 2011 apare și un trailer, bine realizat.
