După 18 ani în Spania, s-a întors în țară și a înființat o orezărie împreună cu trei spanioli: „Am venit să muncim, să rămână ceva după noi”
Orezul românesc devine din ce în ce mai rar pe piețe. Micii agricultori români renunță la această cultură, din cauza secetei și a costurilor ridicate de irigare. Totuși, există și câteva excepții remarcabile. Una dintre acestea e reprezentată de Ion Chindea, un fermier din Dolj, care a investit milioane de euro în această afacere, împreună cu investitori străini.
Chindea s-a întors în România după 18 ani petrecuți în Spania, unde a studiat metodele complexe de cultivare a orezului – o cultură în care țara noastră concura, înainte de 1989, cu cei mai mari producători din Europa, relatează Observator.
Ion Chindea, născut și crescut în județul Harghita, la Cheile Bicazului, nu s-a întors singur, a venit cu alți trei fermieri spanioli, care au în tradiția de familie cultura de orez. Ion Chindea a știut unde să-i ducă pe spanioli să-și investească banii și energia. I-a adus la Rojiște,în județul Dolj. O localitate mică, dar care înainte de ’89, se vorbea de ea, la capitolul agricultură performantă aici fiind o plantație de orez. Tradiția a reînviat acum, la Rojiște și acest lucru i se datorează lui Ion Chindea.
„Am venit împreună cu acești spanioli, care sunt cultivatori de orez din tată-n fiu, care au trăit în cultura de orez, au stat cu picioarele în apă. În urmă cu cinci ani am început să căutăm teren în România. Acum trei ani am găsit această fermă, am preluat-o și încercăm să ducem proiectul nostru mai departe, așa cum l-am creionat noi.
Am venit să muncim, să rămână ceva după noi. Să fie bine și pentru noi, dar și pentru țară. Nu o facem doar pentru noi, o facem și pentru imaginea României. O țară care înainte, pe timpul lui Ceaușescu era cel mai mare producător de orez din Europa. Acum, în urma unei întâlniri cu domnul ministru, am înțeles că se produce orez pe câteva mii de hectare, ceea ce este rușinos. O țară cu soluri atât de bune, o țară cu pământuri atât de roditoare, o țară cu un patrimoniu atât de complex…”, a declarat Ion Chindea.
Cultivarea orezului necesită o sursă de apă constantă și atenție permanentă. „Dacă nu ești atent o oră, poți pierde câteva hectare. Care sunt riscurile? În primul rând, dăunătorii care trăiesc în apă. Apa fiind foarte poluată, trebuie monitorizată constant”, explică fermierul.
Chindea, împreună cu investitorii spanioli, a investit milioane de euro în amenajarea terenului, construirea de diguri și achiziționarea de utilaje. Acum, el îngrijește 240 de hectare de orez, un efort financiar susținut printr-o asociere cu alți trei agricultori spanioli. Recolta se culege în octombrie, cu un randament de cel puțin 5 tone la hectar. Însă, deoarece prețul intern abia acoperă costurile de producție, orezul este exportat.
În pofida potențialului imens al țării noastre, România produce foarte puțin orez. Doar 6.000 de hectare mai sunt cultivate cu această cereală, față de o suprafață de 6 ori mai mare înainte de anii ’90.
Conform datelor statistice, un român consumă în medie 4 kilograme de orez pe an, ceea ce înseamnă un consum național de peste 75.000 de tone. Cu toate acestea, România produce doar 20% din orezul pe care îl consumă populația. Acest lucru înseamnă că majoritatea orezului pe care îl mâncăm este importat.
Eforturile lui Ion Chindea de a revitaliza producția de orez în România sunt esențiale nu doar pentru economie, dar și pentru a menține tradițiile agricole ale țării. Cu un teren fertil, o expertiză acumulată și determinare, fermierul doljean ar putea să aducă schimbarea necesară în acest sector.
