Cel mai lung cuvânt din limba română. Tu reușești să-l citești?
Tu știi care e cel mai lung cuvânt din limba română? Dacă te gândești la sternocleidomastoidian, te înșeli! L-am folosit de zeci de ori când ne-am jucat “Spânzurătoarea” la școală, însă nu e nici pe departe cel mai lung cuvânt al limbii române.
Cuvântul care bagă în încurcătură pe oricine
Are 44 de litere, definește o boală pulmonară gravă și punem pariu că nu reușești să îl citești cursiv. Ai curaj să încerci? Spune: PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZA.
După cum am spus, cel mai lung cuvânt al limbrii române definește o boală cronică, ce afectează muncitorii din mine sau din carierele de piatră, din cauza inhalării prelungire a pulberilor de bioxid de siliciu. A fost numită simplu, silicoză. De ce s-au mai complicat cu o astfel de denumire, nu știm!
Dacă nu ai reușit să îl citești cursiv, iată alte patru cuvinte cu care te poți antrena înainte de a ajunge încerca din nou. Te avetizăm! Și acestea sunt la fel de dificile.
- DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZA (36 de litere) – o enzimă
- ENCEFALOMIELOPOLIRADICULONEVRITA (32 de litere) – o inflamare a nervilor ce provoacă dureri, ameţeli
- GASTROPILORODUODENOJEJUNOSTOMIE (31 de litere) – denumirea unei operaţii
- DICLORDIFENILTRICLORMETILMETAN (30 de litere) – o substanţă chimică
“Limba noastră-i o comoară”
“Limba noastră-i o comoară”, spunea Alexe Mateevici în poezia sa. Și pe bună dreptate. Limba română se află în topul opt al celor mai bogate limbi, în ceea ce privește vocabularul.
“Limba română, ca bogație de vocabular și semantică, este între primele opt limbi ale lumii și 80% dintre cuvintele pe care le folosim în viața cotidiană sunt de origine latină. O parte au fost moștenite din latină prin traditia locală și o parte au intrat din franceză și engleză”, a declarat Ioan Aurel Pop, istoric și președinte al Academiei Române.
Citește și: Satul din România unde se vorbește o limbă secretă. Tălăuzeşti gumuțeasca?
Dincolo de cuvintele cele mai lungi existente, în limba română sunt şi alte curiozităţi legate de forma cuvintelor româneşti, de această dată regăsite şi în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. De exemplu, cel mai lung cuvânt românesc format doar din două vocale este „uiuiu”, o interjecţie care înseamnă „chiot de bucurie (la dansurile populare)”.
În limba română există şi cuvinte din şapte litere care sunt formate dintr-o singură silabă, exemple relevante în acest sens fiind cuvintele „trunchi” sau „ştreang”. Totodată, în limba română există şi un cuvânt care înglobează toate cele opt vocale dacă este articuluat hotărât la forma de plural. Acesta este „autoînsămânţările”.
Avem și două cuvinte ce nu pot fi traduse cu exactitate în nicio altă limbă: “dor” și “doină”.
