Când nu se fac pomeni în 2024. Creștinii ortodocși au obiceiuri străvechi, ce trebuie respectate cu sfințenie
Când nu se fac pomeni în 2024? Creștinii ortodocși au obiceiuri străvechi, ce trebuie respectate cu sfințenie, mai ales când este vorba despre cei adormiți.
Peste an, potrivit rânduielilor bisericeşti, există zile în care nu se fac parastase.
Când nu se fac pomeni în 2024
În primul rând, niciun parastas nu se face duminica. Potrivit Bisericii, ultima zi din săptămână aminteşte, de fapt, de Învierea Domnului şi trebuie să rămână o zi a bucuriei.
Când nu se fac pomeni în 2024?
Zilele de peste an în care nu se fac parastase sunt:
- În perioada de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie – 6 ianuarie);
- În toate duminicile de peste an;
- Nu se fac pomeni în 2024 în intervalul cuprins dintre Naşterea şi Botezul Domnului (25 decembrie – 6 ianuarie);
- De la lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare;
- Nu se fac pomeni în 2024 în sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei;
- Nu se fac pomeni în 2024 la Praznicele împărăteşti de peste an.
De asemenea, Biserica ortodoxă nu permite parastasele în zilele prazniceleor împărăteşti – 8 septembrie, Naşterea Maicii Domnului; 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci; 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică; 25 decembrie, Naşterea Domnului ( Crăciunul); 6 ianuarie, Botezul Domnului;2 februarie, Întâmpinarea Domnului; 25 martie, Buna Vestire; Duminica Floriilor; Patruzeci de zile după Paşti, Înălţarea; Cincizeci de zile după Paşti, Pogorârea Duhului Sfânt;
6 august, Schimbarea la Faţă; 15 august, Adormirea Maicii Domnului.
Pomenile sunt un act de milostenie pe care familia celui răposat îl poate face pentru ajutorarea sufletului acestuia. La parastas, se dă de pomană oamenilor nevoiaşi mâncare, îmbrăcăminte sau obiecte ce i-au aparţinut persoanei trecute la cele veşnice.
Creștinii ortodocși au numeroase tradiții și obiceiuri legate de comemorarea celor adormiți. Aceste practici sunt considerate importante în credința ortodoxă și sunt transmise din generație în generație.
Aceste obiceiuri sunt considerate expresii ale credinței, recunoașterii continuării legăturii cu cei care au trecut în lumea de dincolo și a speranței în învierea viitoare. Aceste practici pot varia în funcție de tradițiile locale și culturale ale comunităților ortodoxe.
