Stiri Romania
Home Diverse A murit cu câteva ore înainte de prima zi de școală, din cauza unei boli nemiloase. Micuța de 4 ani din UK probase uniforma, însă n-a mai apucat s-o poarte în clasă
Diverse

A murit cu câteva ore înainte de prima zi de școală, din cauza unei boli nemiloase. Micuța de 4 ani din UK probase uniforma, însă n-a mai apucat s-o poarte în clasă

Florin Tomescu12 septembrie 2023 2 min read

Urma să înceapă școala însă acum urmează să fie condusă pe ultimul său drum. O fetiță de 4 ani a murit în mod tragic, cu câteva ore înainte de a începe prima zi de școală. Copila s-a stins după o intervenție chirurgicală la inimă.

Rose O’Leary se lupta cu o boală rară la inimă. În ciuda faptului că a suferit mai multe operații grele de-a lungul timpului, ea a rămas la fel de curajoasă în fața durerii. Părinții ei, Katie O’Leary-Hall și Sue O’Leary-Hall, din Pool-in-Wharfedale, Leeds, au fost devastați când au aflat că micuța lor suferea de boala rară, care afectează doar unul din 50.000 de oameni, relatează Mirror.

A murit cu câteva ore înainte să înceapă școala

Această afecțiune apare atunci când aorta, artera primară a inimii, nu se formează complet. Micuța a luptat până în ultima clipă, iar cea mai de preț armă a ei împotriva bolii a fost curajul. Din păcate, boala a fost mai puternică. Ea a murit cu doar câteva ore înainte de a se bucura de prima ei zi de școală mult așteptată și, în mod tragic, chiar fusese fotografiată în uniforma ei. Nimeni nu știa că nu va mai apuca să o poarte în prima zi de școală. Rose a suferit o intervenție chirurgicală pe 15 august a acestui an, urmată de o ajustare a stimulatorului cardiac pe 24 august.

„După asta, totul a mers bine. A început să se miște, nu vorbea foarte mult, dar a spus „Bună mami. Totul a mers oribil, oribil de prost”, a declarat mama copilei.

Situația s-a înrăutățit când Katie a primit un telefon prin care a informat-o că Rose „s-a prăbușit”. Deși medicii au încercat să facă orice pentru a o salva, creierul ei nu a primit suficient oxigen și au fost nevoiți să-i oprească aparatele de susținere a vieții.

„Obișnuiam să o numesc petarda mea mică. Era cu adevărat, foarte răutăcioasă, dar și foarte iubitoare. A făcut totul la 100%. îi păsa, iubea 100%. Era pur și simplu incredibilă, toată lumea o venera”, a declarat sfâșiată mama copilei.

AboutFlorin Tomescu
Absolvent al FJSC în anul 2014, am scris pentru mai multe publicații cunoscute din România
Impact fatal pe șine. 3 oameni, morți pe loc după ce mașina în care se aflau a fost spulberată de un marfar, în Buzău. A 4-a victimă, între viață și moarteImpact fatal pe șine. 3 oameni, morți pe loc după ce mașina în care se aflau a fost spulberată de un marfar, în Buzău. A 4-a victimă, între viață și moarte12 septembrie 2023
O mamă și-a dorit ca Robert, fiul său, să moară din cauza anomaliilor cu care s-a născut. Dumnezeu însă avea un plan bine pus la punct12 septembrie 2023O mamă și-a dorit ca Robert, fiul său, să moară din cauza anomaliilor cu care s-a născut. Dumnezeu însă avea un plan bine pus la punct

Articole asemanatoareBest

Diverse

Am găsit un băiețel singur la stația de metrou care m-a rugat să îl ajut să-și găsească părinții Rachel aștepta la stația de metrou prietena ei, Mia, când a observat un băiețel care părea pierdut. Apropiindu-se de el, și-a dat seama că situația era mult mai complicată decât părea la prima vedere. Eram pe peronul stației de metrou, verificând telefonul pentru a mia oară. Prietena mea, Mia, întârziase ca de obicei, dar astăzi parcă întrecea măsura. Plănuisem să mergem la un magazin second-hand pentru a găsi ținute pentru o petrecere ce urma. Privind în jur pentru a-mi trece timpul, am observat un băiețel. Nu avea mai mult de șapte sau opt ani și stătea singur pe o bancă. Ochii îi erau mari, iar în brațe ținea strâns un iepuraș de pluș uzat. Deși nu mă consideram o persoană maternă, ceva la el m-a mișcat profund. „Bună, micuțule,” i-am spus apropiindu-mă de el. „Te-ai pierdut? Aștepți pe cineva?” Băiatul s-a uitat la mine, cu ochii plini de speranță și teamă. „Nu-mi găsesc părinții,” a șoptit. „Nu știu unde să merg, așa că stau aici.” Inima mi s-a strâns de mila lui. „Vrei să te ajut să-i găsești? Putem merge la poliție să cerem ajutor.” Ochii băiețelului s-au mărit și mai mult. „Nu! Te rog, nu merge la poliție!” a exclamat, vizibil agitat. M-am așezat pe bancă lângă el, sperând să-l liniștesc. „De ce nu?” l-am întrebat blând. „Doar pentru a cere ajutor.” „Pentru că poliția îi caută pe părinții mei,” a spus trist. „Uneori părinții mei sunt nevoiți să fure mâncare pentru a mă hrăni. Din cauza asta, poliția îi caută. Nu suntem oameni răi… doar avem nevoie de ajutor.” Am ezitat, nesigură cum să gestionez situația. Puteam înțelege disperarea unor părinți care încalcă regulile doar pentru a-și hrăni copilul. Cu siguranță, era un sentiment de dreptate în asta. „Bine,” i-am spus ferm. „Nu mergem la poliție. Dar hai să vedem dacă îi putem găsi. Unde crezi că ar putea fi?” Băiețelul și-a întors privirea rapid, iar gândurile lui păreau să vină și să plece cu repeziciune. „Uneori merg în parc,” a spus. „Putem merge acolo? Poate îi găsim.” „Desigur,” i-am răspuns. „Cum te cheamă, apropo?” A zâmbit larg la întrebare. „Tommy,” a spus. „Și pe tine?” „Rachel,” i-am răspuns. „Îmi pare bine să te cunosc, Tommy. Hai să mergem.” Am mers împreună spre parcul din apropiere, Tommy ținând strâns iepurașul de pluș și mâna mea. Pe măsură ce ne plimbam prin parc, ochii lui s-au luminat la vederea unui stand de popcorn. „Vrei?” l-am întrebat, simțind entuziasmul din privirea lui. „Da, te rog!” a spus, sărind de pe un picior pe altul. Am zâmbit și i-am cumpărat o pungă. „Poftim, dragule,” i-am spus. Am continuat să căutăm prin parc, dar părinții lui nu erau nicăieri. „Nu sunt aici,” a spus el, cu fața căzând. Părea pe punctul de a plânge. „Unde mai merg ei?” l-am întrebat, încercând să păstrez o urmă de speranță pentru el. „Uneori merg la mall pentru a strânge resturi de mâncare de la food court,” a spus. „Bine, hai să încercăm la mall,” i-am spus, ducându-l înapoi la metrou. La mall, ochii lui Tommy s-au mărit la vederea sălii de jocuri. „Wow,” a spus. „Nu am mai văzut așa ceva. Ce sunt acestea?” Nu am putut rezista privirii lui pline de dorință. La mall, ochii lui Tommy s-au mărit la vederea sălii de jocuri. „Wow,” a spus. „Nu am mai văzut așa ceva. Ce sunt acestea?” Nu am putut rezista privirii lui pline de dorință. „Scuzați-mă, domnișoară,” a spus unul dintre ei. „Băiețelul acela este cu dumneavoastră?” „Da,” am răspuns, cu inima strânsă. „De ce întrebați? Încercăm să-i găsim părinții.” „Acest băiat a fugit de la familia lui adoptivă în această dimineață,” a spus celălalt polițist blând. „Trebuie să-l ducem înapoi acasă.” Povestea continuă cu emoție și prietenie, transformând o întâlnire întâmplătoare într-o relație care schimbă vieți. Ce ai fi făcut în locul meu?

Florin Tomescu22 ianuarie 2025
Diverse

Durere fără margini la priveghiul lui Mario. Mama adolescentului ucis în Timiș, copleșită de suferință

Popa Mihaela24 ianuarie 2026
Diverse

Povestea Dianei, olimpica la biologie admisă la Facultatea de Medicină care vinde roşii în piaţă: “Nu sunt o ţărancă, vreau să ajung om mare”

Florin Tomescu8 iulie 2023