A călătorit 17 kilometri cu câinele său bătrân pe umăr: ”Nu l-am putut abandona”
Imaginile cu o femeie din Ucraina fac înconjurul lumii. Ea a fost surprinsă în timp ce își cară câineleîn spate Patrupedul este extrem de bătrân și nu a vrut să-l lase în urmă. Astfel, ea a călătorit 17 kilometri pe jos cu cîinele în brațe. O femeie a călătorit 17 kilometri cu câinele său bătrân pe umăr: ”Nu l-am putut abandona”
Povestea Alisei a impresionat pe toată lumea. Are 35 de ani, iar când au început bombardamentele Rusiei locuia în Kiev cu soțul ei. Femeia a trebuit să se despartă de bărbatul ei, care a rămas în Ucraina cu alţi bărbaţi chemaţi la arme pentru a proteja ţara, iar ea a părăsit țara. Însă, nu a plecat singură, și-a luat și câinele, pe nume Pulya, pe care l-a cărat în spate peste 17 kilometri. Câinele este un ciobănesc german de 12 ani şi jumătate, prea bătrân pentru a merge un drum atât de lung și nu a lăsat-o inima să o abandoneze.
”Sunt programator de computere şi lucrez pentru o companie germană. M-au ajutat să părăsesc Ucraina, pentru a ajunge în Polonia.
Am plecat de la Kiev cu un Peugeot 307. Eram 9, eu, mama mea, sora mea, cei doi soţi ai noştri, patru copii şi doi câini mari, inclusiv un ciobanesc german în vârstă. Era imposibil să te miști în interiorul maşinii. Am condus timp de 16 ore până într-un sat la aproximativ 140 km de Kiev”, a povestit femeia pentru The Guardian.
Ei au stat o noapte în acel sat, dar au plecat dis de dimineață pentryu că era periculos să stai chiar și acolo. Până la graniţa cu Polonia erau foarte multe mașini, așa că au decis să plece pe jos: 17 kilometri.
„În apropiere cu granița Polonei erau foarte multe mașini și nu puteam să stăm în mașină pentru următoarele 3-5 zile, așa că am decis să mergem pe jos ultimii 17 kilometri până la graniță. Am plecat la patru dimineața și erau -7 grade afară. A fost un drum foarte greu prin munți și râuri. Copiii mei plângeau din cauza frigului. Îmi venea și mie să plâng, dar nu am vrut să mă dau bătută…a fost ideea mea să mergem la graniță.
Câinele meu are 12 ani și jumătate și s-a chinuit să meargă și a căzut la fiecare kilometru și nu s-a putut ridica din nou. Am oprit câteva maşini şi am cerut ajutor, dar toţi m-au refuzat. Într-adevăr, ne-au sfătuit să lăsăm câinii. Dar ei fac parte din familia noastră. Câinele meu a trăit cu noi toate momentele fericite şi triste. Câinele mamei mele este tot ce i-a mai rămas din viaţa ei anterioară”, a spus femeia.
Ucraineanca a decis să ia câinele pe umeri, aşa cum îl văzuse pe soţul său că proceda. Au reușit să ajungă la graniţă, unde au fost primiţi la adăpost, în corturi.
”Când am ajuns acolo, am făcut primii paşi în Polonia, ne-am arătat permisele. Atunci mi-am dat seama că vom fi bine, că suntem într-un loc sigur”, încheie Alisa.
Din păcate, soțul ei nu a fost lăsat să treacă, fiind obligat să rămână în Ucraina și să lupte. „Soțul meu nu a putut să treacă granița din cauza vârstei lui și a ordinului de mobilizare. El s-a întors în sat să aibă grijă de mama și bunicului. Sunt doar șapte dintre ei acolo și toți au peste 60 de ani. Soțul surorii mele a rămas tot acolo, cu părinții lui și un prieten al părințiilor. Toți stau într-o casă mică fără apă. Nu există magazine, farmacii, apă sau mâncare în sat.Soțul meu și soțul surorii mele folosesc lemne pentru foc ca să încălzească casa. Planul meu este, nu știu. Vreau ca soțul meu să fie aici. Deocamdată, eu și copiii mei, vom decinde dacă stăm aici în Polonia sau plecăm în Germania cum au făcut și ceilalți colegi ai mei”, a spus Alisa pentru The Guardian.
„Am pierdut o grămadă de lucruri. Mi-am pierdut tată și mi-am lăsat soțul la graniță. Inima mea e frântă, pentru că niciodată nu am fost departe de el. El e o parte din mine, cea mai mare parte din mine și acum nu e cu mine. Nu avem niciun bărbat cu noi. Pe 23 februarie mi-am pierdut tatăl, în mod neașteptat, la vârsta de 59 de ani. A doua zi a început războiul. În timp c emulți oameni plecau deja din Kiev, eu și soțul meu încercam să facem rost de actele necesare pentru a putea să-mi îngrop tatăl”, a mai spus Alisa printre lacrimi.
