Tradiții neștiute în seara de Ajun. Ce să nu faci niciodată pe 24 decembrie

Zilele dintre Crăciun și Anul nou sunt cele mai bogate în datini și obiceiuri strămoșești. Practic, sărbătoarea Nașterii Domnnului începe în seara de Ajun, pe 24 decembrie.
În satele românești, unde tradiția încă se păstrează femeile și bărbații încep pregătirile din timp pentru sărbătorile de iarnă. Bărbații își fac ordine în curte, curăță locurile unde adăpostesc animalele, iar femeile își curăță casele și pregătesc mâncare tradițională specifică acestei sărbători: cozonaci, colaci, sarmale și alte bunătăți românești.
Sărbătoarea Nașterii Domnului începe pe 25 decembrie și se sfârșește pe 27 decembrie. În Ajunul acestei sărbători, pe 24 decembrie, în toate satele din țară începe colindatul. Grupuri de copii, băieți și fete, femei și bărbați merg din casă în casă și duc vestea Nașterii Mântuitorului prin colindele lor. După ce colindă, ei sunt răsplătiți la fiecare casă cu diferite bunătăți.
Ce este interzis să faci în Ajun de Crăciun
În tradiția veche, Ajunul Crăciunului nu era o zi pentru treburi grele. Se considera că spălatul rufelor, cusutul sau munca intensă în gospodărie aduc ghinion. Curățenia trebuia terminată cu cel puțin o zi înainte, iar Ajunul era dedicat liniștii și așteptării sărbătorii.
Nu era bine nici să mături casa sau să arunci gunoiul după lăsarea serii. Se spunea că, odată cu praful sau lucrurile aruncate, alungi norocul și sporul din casă. Tot în Ajun nu era voie să dai nimic cu împrumut, nici bani, nici obiecte, pentru că astfel „îți dai belșugul din casă” pentru tot anul.
Bătrânii spuneau că Ajunul este o zi decisivă pentru bunăstarea materială. De aceea, era interzis să te cerți din cauza banilor sau să faci plăți importante. Datoriile trebuiau rezolvate înainte, iar Ajunul era rezervat păcii și recunoștinței.
De asemenea, nu era bine să numeri banii sau să te plângi că nu ai suficient. Se credea că astfel „chemi lipsurile” în anul ce urmează. În schimb, era recomandat să ai câțiva bani în buzunar sau pe masă, ca semn al belșugului care urmează să vină.




