Dan Capatos a ieșit la restaurant cu Călin Georgescu. Legătura neștiută dintre cei doi: „Mi s-a părut un excentric în idei”
Dan Capatos a vorbit despre Călin Georgescu, candidatul supriză care a intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale. Jurnalistul a dezvăluit că s-a întâlnit de câteva ori cu acesta și că i s-a părut un om carismatic.
Dan Capatos a făcut recent declarații despre Călin Georgescu, dar și despre imaginea controverată a acestuia. Jurnalistul a remarcat carisma candidatului surpriză la alegerile prezidențiale și a adăugat că inteligența acestuia îl ajută să comunice eficient, chiar dacă nu este sigur de cât de profund poate fi în abordarea unor subiecte mai complexe.
„Eu am mâncat de vreo trei ori cu el, așa că îl cunosc de mulți ani, prin prisma faptului că sunt foarte bun prieten cu un tip care este bun prieten al lui și probabil că se vor afla și alte amănunte. El e fix așa cum îl știau cei care îl știau până să intre în turul doi. Se vor spune multe despre el. Sunt convins că, de acum înainte, toată România o să-l cunoască, într-un fel sau altul. Fiecare își va face o impresie despre el. Însă cei puțini care l-au cunoscut sau care l-au urmărit sau care au crezut în el – habar n-am câți au fost – cred că au această teorie, care mi-a produs-o și mie. Eu, când am stat cu el la masă, adus de către acest bun prieten, i-am și zis: „Bă, mânca-ți-aș gura ta, bă. Eu am fost prieten cu Pavel Coruț”. Zic, „ăsta e Pavel Coruț al vremurilor noastre, cu bubuli, cu…”.
Știi ce scria Pavel Coruț? Că suntem miezul lumii, că suntem cei mai șmecheri. N-am crezut niciodată teoriile astea. Și am avut și ocazia să mă împrietenesc cu Pavel Coruț, să-l cunosc. Am fost la înmormântarea generalului Gușă în acei ani când făceam presă serioasă. Și am avut ore întregi de schimburi de idei și îi spuneam că nu cred în toate astea. Nu cred, și nici acum nu cred, în continuare, că noi suntem miezul. Că, dacă am fi fost miezul, s-ar fi văzut.
Nu știu ce idei are, că în trei-două întâlniri la câte o oră-două, într-o masă mai largă, nu mi-am făcut o impresie despre el. Și nici nu l-am căutat, pentru că mi s-a părut un excentric. Mi s-a părut un excentric în idei. „Noi suntem, domne, foarte multe idei”. Eu sunt nepot de preot, dar n-am… Nu am genul ăsta de „Crede și nu cerceta”. Da, și „Întoarce și obrazul celălalt”.
Și când încep să pui și tu o întrebare, că totuși evoluăm ca știință, adică nu vreau să creadă lumea că, Doamne ferește, acum devin necredincios. Dar pui niște întrebări. Când începi să pui niște întrebări la care nu prea mai găsești răspunsuri, ți se aruncă asta: „Crede și nu cerceta, că lasă, că o să fie bine, că nu știu ce”. Ok, Doamne ajută, cred în Dumnezeu, dar n-am niște răspunsuri. Mă rog, cred și nu cercetez. Aș vrea să cercetez, dar tot nu… nu n-are nimeni răspunsul.
Nu s-a întors nimeni de pe lumea ailaltă să ne spună: „Da, domnule, am stat cu Bărbosul la masă”. Știi, nu avem toți prosoapele lui Dan Diaconescu să ne legăm la ochi. Deci, mi s-a părut așa, că rostogolește niște idei, nu deranjante, nu care să te facă să te simți în pericol, cum ni se spune acum. În niciun caz nu mi s-a părut un om care patinează foarte rău pe lângă realitate, care să te bage în război, care să facă tot ce probabil i se va imputa de aici înainte.
Nu vreau să creadă cineva că sunt neapărat adeptul lui, că poate crede cineva că facem acum reclamă. L-am cunoscut ca pe un tip… Mi se pare inteligent, are o capacitate ca pastorii ăia de la televiziunile americane, „touch the screen, touch the screen”. Are un magnetism, are o carismă. Ceea ce a lipsit cel puțin în ultimii 10 ani celor care ne-au condus. Comparativ cu ce am avut noi până acum, e clar super carismatic. Inteligența îl ajută să rostogolească idei. Totuși, nu știu cât de profund poate fi dacă îl iei aplicat la bani mărunți cu niște specialiști pe fiecare domeniu în parte. Dar nu e neapărat treaba președintelui să le știe pe toate. Asta o poate regla din consilieri. Și el, și Elena Lasconi deopotrivă, sunt convins că au mari carențe în multe zone. Dar, repet, nu este o problemă, o pot rezolva.
În niciun caz nu cred că este omul care să vrea cu tot dinadinsul să ne predea rușilor, să fie ăla care să ne bage în război cu americanii, să ne facă să renunțăm la NATO și la UE. Eu mai degrabă cred că el ar încerca să fie un fel de Orban al ungurilor, dar pentru România. Adică, „hai să o mai ardem un pic și pe interesul nostru”. Nu însemnând că trebuie să le tragem la românești americanilor și UE-ului. Dar „hai să nu ne mai lăsăm chiar la orice”.
Apropo de ce spuneam, că un om ar trebui să-și pună întrebări, iar un ziarist, cu atât mai mult, să pună întrebări. Să se îndoiască, să caute răspunsuri la lucrurile care îi sunt servite. Cred că nu ar fi foarte rău dacă i-ar ieși treaba asta.
Nu sunt nici împotriva lui, nici împotriva doamnei Lasconi, pe care, în continuare, cred că, dacă cineva o va consilia bine, va fi un președinte mult mai bun decât ce am avut noi până acum. Trecând peste faptul că ar fi o premieră să avem o femeie președinte. Până la urmă, n-au reușit nici americanii. Ar fi un moment, ar fi un simbol.
Repet, nu am nici pro, nici contra, mai mult sau mai puțin, cu niciunul dintre ei. Dar, dacă m-ai întrebat special de el, nu cred că este acest om care ne va distruge.
Repet, n-am intrat în profunzimile omului, că n-am pretenția să spun asta. L-am cunoscut, am stat așa… s-a nimerit.
Dacă va reuși să fie un „Orban românesc” – mie îmi place ideea. Îmi place, mă uit cu admirație moderată la cum reușește Orban să țină echilibrul cu o țară care are mult mai puține cărți în mână decât avem noi. Cu ieșire la mare, cu alte avantaje… Așa cum reușește să țină echilibrul, să rămână cu ușile deschise peste tot.
De ce să nu fim și noi așa? E rău? Nu zice nimeni că ne ducem la ruși. Am văzut cât de rău e cu rușii, am văzut 50 de ani. N-am cum să fiu adeptul lor. Eu am fost țărănist, am ascultat Europa Liberă toată copilăria. Nu mă poate bănui nimeni de vreo afinitate cu Estul. Dar asta nu înseamnă că nu poți vedea și tâmpeniile pe care le fac ăștia din Vest.
Și atunci, bă, dacă putem să scăpăm de greșelile lor și să avem o relație bună și cu Estul, să ne vedem de treaba noastră… să încercăm să mai dregem ce se mai poate drege. Nu cred că e atât de trist. Pe de altă parte, repet, dacă mă întrebi și de Elena Lasconi, am și acolo o teorie. Poate fi un președinte bun și ea, consiliată bine.
Poate fi un președinte bun și ea, consiliată bine. Doar că, într-adevăr, sunt două doctrine total diferite, clar. Ea este orientată mai degrabă spre progresism, un curent care începe să deranjeze oamenii normali și, când vorbesc „normali”, mă refer, în primul rând, la orientarea sexuală. La asta mă refer, „normal”. Acum, orice e „normal”, înțelegi, dar nu mi se pare normal să ți se bage pe gât o anume orientare, că nici eu nu iau pe nevastă-mea să defilez pe Antena, pe Calea Victoriei și la televizoare, pe: „Domnu’, sunt hetero!”. Că normal poate fi și bi-ul, și gay-ul, și știi, mai nu…
Am prieteni gay de când mă știu, și bi, și fete, și băieți, care nu m-au deranjat. N-am avut nimic cu ei, Doamne ferește! De ce trebuie să definești și să-ți scoți ochii altor oameni: „Bă, eu îmi iau limba în gură cu bărbosul ăsta!”. Da, foarte bine, frate, dar ce? Ce trebuie să știu? De ce trebuie să știu asta? Și de ce trebuie să defilezi tu cu asta? Exact, exact, exact, exact! Înțelegi?
E, forțele din spatele doamnei Lasconi și tot ce reprezintă ea ca partid și, din punct de vedere politic, sunt îndreptate spre zona aia. OK, foarte bine. Mie mi se pare că lumea a început să fie un pic deranjată de insistența cu care ți se bagă pe gât niște idei. Atât. Altfel, foarte bine, mergem cu NATO, cu UE, n-avem altă șansă.
Este un moment în care societatea este polarizată masiv”, a spus Dan Capatos într-un podcast iAmNews..
