Mioara Velicu: „Bărbatul meu, cât era el de înalt și cu lupta, eu îl puneam la pământ cu gura. Moldovencele îs de două feluri: Doamne și Doamne ferește!”
Mioara Velicu a povestit în cadrul podcastului realizat de Damian Drăghici, despre cum era fostul soț, cum se înțelegeau cei doi acasă și cum au existat și momente de ceartă și tensiune, dar peste care au trecut cu bine.
„Bărbatul meu, cât era el de înalt și cu lupta, eu îl puneam la pământ cu gura. Moldovencele îs de două feluri: Doamne și Doamne ferește! Îmi spunea acasă “Doamna gălăgie.” Ne-am mai certat, nu există să nu te cerți. El era un rebel, fiind sportiv, că știe să le facă pe toate, iar eu îi spuneam “măi, dar consultă-te și cu mine, că am și eu ceva de spus.” Și el spunea dinainte: “Uite, Mioara, vreau să-ți spun ceva. Eu știu cum trebuie, dar îți spun și ție.”
Avea 70 de ani când a murit, Dumnzeu să-l odihnească. A fost jumătatea mea minunată și doresc la tineri să își păstreze jumătatea, indiferent de cât de rea ar fi. Când ai jumătatea lângă tine…Au fost lucruri frumoase între noi, ne-am și certat, au fost și contradicții între noi, dar a fost frumos.”, a povestit Mioara Velicu, conform Kfetele.ro.
Mioara Velicu a vorbit, acum ceva timp, și în cadrul emisiunii 40 de întrebări cu Denise Rifai despre fostul ei soț și cum a fost suferința de după pierderea lui. „Având în vedere că am această meserie frumoasă și sunt mereu alături de public și oameni dragi, sigur că a mai trecut durerea.
Dar, de câte ori sunt acasă, chiar dacă o am pe fiica mea, pe nepoata mea și am tot ce-mi trebuie, lipsește ceva. De aceea sfătuiesc pe toți cei căsătoriți să nu lase niciodată jumătatea, deoarece e extraordinar de greu să fii plecat. Oricâte cuvinte s-ar spune și oricât de rău ar fi un om, nu se poate trăi. E greu să trăiești fără jumătatea ta, să nu ai un sprijin.” , a povestit Mioara Velicu.
Mioara Velicu: „Prin cântecul popular, tradiţia se respectă şi sper aşa să fie până când s-a sfârşi pământul ăsta!”
Una dintre cele mai apreciate personalități din galeria interpreţilor de cântec popular moldovenesc, Mioara Velicu e originară din satul Ireasca, comuna Gohor, județul Galați şi vine dintr-o familie în care cântecul tradițional era cultivat și respectat.
La vârsta de 20 de ani, devine solistă a ansamblului folcloric „Rapsodia Dunării” din Galați, iar apoi își continuă ascensiunea artistică în cadrul orchestrei „Trandafir de la Moldova” din Bârlad. Iar drumul său a continuat. Vocea ei este remarcată, iar Mioara Velicu obține consacrarea pe plan național la unul dintre ansamblurile de primă mărime, „Ciocârlia” din București.
„Eu am început să apar în emisiunile Televiziunii începând cu anul 1968, gândiţi-vă cu câţi ani în urmă… Televiziunea Română a rămas nr. 1, un reper în ceea ce e autentic, seriozitate şi disciplină. Am cele mai frumoase amintiri în Televiziunea Română… se făceau programe minunate de Revelion, de Crăciun, de sărbătorile religioase şi era extraordinar! Eram ca o familie toţi soliştii.
Eram 20-30 de solişti deodată în acelaşi studio de televiziune, într-o emisiune. Era tare frumos, ne adunam pe platoul de filmare… fiecare zonă avea cântecele ei, costumele ei minunate, deci nu ne puteam permite să venim cu orice. Am văzut seriozitate în redactori, în tot ceea ce se lucra şi pregătea Televiziunea Română. Am văzut şi învăţat seriozitatea acolo, am învăţat să îmi pun costumul acolo, la TVR am învăţat să nu fac niciodată rabat de la calitate nici în ceea ce priveşte costumele şi cu atât mai puţin în ceea ce priveşte repertoriul, cântecele alese.
Şi am mai învăţat multe lucruri despre cum trebuia să fie prezentarea noastră pe scenă. Am întâlnit la TVR şi avem şi acum redactori foarte buni. Nici nu simţeam că stăteam ore întregi la filmări. Nu simţeam oboseala, pentru că totul era frumos. Mă bucur din suflet că şi în ziua de astăzi există emisiunea făcută de Iuliana Tudor, „Vedeta populară”… Apoi „O dată-n viaţă”, dar câte emisiuni frumoase nu s-au făcut pe urmă…
Au fost redactori minunaţi: Marioara Murărescu, Eugen Gal, Teodora Poposcu, Elise Stan, Niculina Merceanu, dar câţi oameni, câţi redactori au fost… Şi la fiecare ne făcea plăcere să fim invitaţi, pentru că ni se cerea autenticitate. Cântecele erau trecute printr-o comisie, sunt melodii care au rămas şi în ziua de astăzi!”, îşi aminteşte emoţionată Mioara Velicu, conform TVR.
