Teodora, fiica lui Meme Stoica, dezvăluiri despre boala cumplită prin care a trecut: ”Am avut şi metastaze la plămân şi la coloană”
Meme Stoica a trecut prin iad după ce unica sa fiică, Teodora, a fost diagnosticată în urmă cu ceva ani cu o formă avansată de cancer. Însă, după îndelungi tratamente și multe rugăciuni, Teodora a reușit să învingă cancerul.
Deși cancerul a fost descoperit într-o formă avansată, familia nu și-a pierdut speranța iat tânăra a urmat un tratament în Viena. Pentru Teodora Stoica greul nu a fost doar pe plan fizic, ci și psihic. După ce s-a operat, tânăra a mărturisit cât de dureros a fost pentru ea să îi vadă pe cei dragi cum suferă.
„Am aflat după operație, adică trebuia să-mi scot tiroida și credeam că nodulul e benign în urma puncției, dar nu era. N-am putut să procesez. Am plecat din spital, nu prea înțelegeam ce se întâmplă. Noroc că erau cei din jur care mi-au explicat pur și simplu ești în stare de șoc și nu mai înțelegi ce ți se spune. Am avut şi metastaze la plămân şi la coloană. Eu nu am făcut chimio sau alte proceduri. În primul rând m-am simțit foarte vinovată pentru că am văzut cât de afectați erau cei din jur și după ce că treci prin ceva de genul cumva vrei să-i împaci și pe cei din jur și să pari OK pentru ei, să pari puternic, dar a fost greu. Am fost la pământ cam jumătate de an.
Te gândești că totuși n-am trăit chiar atât de nesănătos sau n-am fost atât de stresată. Chiar îți pui întrebarea de ce eu. Până să se întâmple chestia asta, nu credeam în D-zeu dar totuși când vorbeam… vorbeam cu cineva”, a explicat Teodora la într-o emisiune de televiziune.
”Nu mai aveam putere să mă ridic din pat”
Fiica lui Meme Stoica consideră că boala i-a oferit o altă perspectivă asupra vieții și a apropiat-o de cei dragi.
„Adică știi că e cineva sus acolo, care îți de asemenea provocări? Poate ca să te apropii de el. Clar asta a fost apropierea de Dumnezeu. Vorbeam cu El, nu vorbeam cu cei din jur, încercam să par ok și să nu îi implic. Nu puteam să le spun că mă confrunt cu depresie sau cu alte lucruri. Nu mai aveam putere să mă ridic din pat. Ei m-au forțat să mă ridic. Atunci am descoperit și importanța sportului, nu neapărat sport, să ieși din casă, să te miști, mișcarea.
Cel mai important sprijin clar a fost prietenul meu de atunci și familia lui, și familia mea, dar noi locuiam toți și atunci era mai simplu să vorbesc cu ei.Ei mă scoteau din pat, hai la plimbare, hai fă lucruri.
Mulțumită lui D-zeu am avut foarte mare noroc de oamenii din jur. Atât doctorii dl. dr. Ghimigean, care m-a operat, dl. dr. Goldstein care m-a ajutat cu iodul radioactiv, tratamentul de după și dl. dr. Crâstoveanu care mi-a explicat ce înseamnă dieta, ce trebuie să fac, pașii următori, când deja eram ok și puteam să lupt. Adică știam că trebuie să fac. De la o fată care nu era mulțumită cu locul în care e. Cumva tot timpul aspiram la altceva. Îmi doream să fac altceva, să fiu altundeva. Mi-am dat seama că nu e despre asta, că trebuie să fii mulțumit cu locul în care ești, că totul e așa cum trebuie să fie. Totul se întâmplă cu un scop și să te bucuri de unde ești acum, nu să te gândești la viitor, doar prezent”, a mai spus Teodora.
