Tânără româncă crescută în Italia: „A fi emigrant înseamnă să nu te simți niciodată cu adevărat acasă”
O tânără de naționalitate română, care trăiește în Italia de 20 de ani, de când părinții săi au decis să se stabilească definitiv în această țară, a publicat pe o rețea de socializare un video emoționant în care explică problemele cu care se confruntă în calitate de imigrantă în Italia, descrie durerea dezrădăcinării și a vieții trăite departe de multe persoane dragi, dar și avantajul bogăției de a cunoaște două culturi și două limbi diferite.
Iată ce spune tânăra în videoclipul său:
„Mi-ar plăcea mult să încerc să explic ce înseamnă să fii emigrant în Italia. Înseamnă să fii în mod constant împărțit între două culturi diferite, în cazul meu cea română și cea italiană.
Să fii emigrant este minunat pentru că vorbești perfect două limbi. Ai o mulțime de tradiții minunate de povestit, de exemplu, știați că în România după ce îngropăm un mort stăm la masă cu toții împreună?
Dar a fi emigrant înseamnă, de asemenea, să nu te simți niciodată cu adevărat acasă, pentru că în Italia ești un străin, iar în România ești cel care a plecat și ești văzut de cei care au rămas ca fiind din nou străinul. A fi emigrantă înseamnă să faci un pic mai mult pentru a le arăta tuturor că nu ești mai prejos decât ei.
Înseamnă că îți îngheață sângele când auzi la știri despre o crimă comisă de o persoană de aceeași naționalitate ca tine pentru că știi că veți ajunge toți în aceeași oală.
Italia este acea țară în care îți iei licența, îți întemeiezi o familie, muncești și plătești impozite în mod regulat, dar în care nu poți vota pentru că nu ești încă recunoscut ca cetățean italian. Bineînțeles că poți solicita cetățenia, dar este o procedură scumpă și nu toată lumea și-o poate permite.
Sunt recunoscătoare în toate zilele familiei mele pentru că a ales o țară minunată precum Italia, unde am putut crește, dar nu aveți idee cât de dureros este să vezi cum relația cu bunicii, verii și unchii tăi se estompează până când aproape dispare din cauza distanței.
Când era mică sufeream mult când vedeam că sunt diferită față de ceilalți și că nu mă simțeam niciodată cu adevărat acasă la mine. Crescând, mi-am dat seama de fapt câtă bogăție se ascunde în spatele acestei identități duble și a acestei duble case pe care o am de fapt. Italia, după 20 de ani, a devenit efectiv noua mea casă.”
