“Sunt atât de mândră că am avut șansa să fiu copilul tău, atât cât a fost”. Mesajul sfâșietor al fiicei lui Valentin Illeș, după moartea tatălui său
La doar 52 de ani, inima lui Valentin Illeș, vicepreședintele Federației Române de Dans Sportiv, s-a oprit pentru totdeauna pe o autostradă în Ungaria. Nu a mai ajuns acasă la cei dragi, la elevi și nici la sportul căruia i-a închinat viața.
Pe 3 octombrie, în jurul orei 4.35, pe autostrada M5, în zona Kecskemét, Valentin Illeș a fost implicat într-un cumplit accident în Ungaria. La un moment dat a pierdut controlul volanului, s-a izbit violent de un parapet pe care l-a rupt și a ricoșat într-un camion care venea din sens opus. În urma impactului, camionul a rupt și el parapetul interior și a intrat în coliziune cu un alt autoturism care venea din direcția opusă. Vicepreședintele Federației Române de Dans Sportiv a murit pe loc. Mașina în care se afla a fost distrusă aproape în totalitate. Valentin Illeș era căsătorit și avea doi copii.
“Îmi pare rău, Vali! Îmi pare rău că nu ai ajuns acasă, să te bucuri de ai tăi!”
La scurt timp după aflarea veștii, fiica sa a scris un mesaj emoționant pe pagina sa de Facebook. „Ce ai face moarte de-ai fi, si ai avea tata si ar muri?Sunt atat de mandra ca am avut sansa sa fiu copilul tau, atat cat a fost. Nu vreau sa ma cert cu Dumnezeu, sa-l intreb de ce nu ti-ai vazut nepotii, sa-l intreb de ce nu mai pot sa te ating, sa-l intreb de ce nu o sa pot sa alerg spre tine cand o sa ies campioana mondiala… Ma impaca doar gandul ca ai trait o viata cum ai vrut tu, o viata de tigan, pe drumuri, cu muzica, cu dans, cu oameni. Am simtit de aseara de cand ai plecat… noi suntem suflete pereche…. O sa fac tot ce imi sta in putere sa mai traiesti prin mine. Cat timp mai sunt aici nu o sa te uite nimeni! O sa te fac mandru! O da ma adun..cum m-ai invatat si o sa iti fac o postare cum meriti…asta nu iti face dreptate!Ai fost barbatul vietii mele, te iubesc si ne vedem in curand!”.
Și apropiați și toți cei care l-au cunoscut au ținut să transmită mesaje de condoleanțe. „Oh Valentin, tovarășul meu, refuz să accept că întâlnirea noastră s-a terminat. Ai fost un prieten sincer, unul dintre cei adevărați, iar prezența ta va rămâne veșnic în inima mea. La revedere dragă Valentin, odihnește-te în pace.”
„Odihna vesnica, domn‘ profesor !Cuvintele sunt de prisos, socul este atat de mare ca nici acum nu ne vine sa credem!Ultima saptamana am fost aproape zilnic impreuna, ne-am bucurat de prezenta, sfaturile, prietenia si dansul care ne-a adus impreuna inca de acum mai bine de 20 de ani …Am pierdut cu totii un „om de dans“, un antrenor cum rar se va intalni, un sufletist si mai ales un familist convins! Va multumim, ramaneti in amintirea noastra pt totdeauna! Condoleante Lumi, Didi si Darian si multa putere !!!”
„Stau și mă uit de aproape jumătate de ceas la poza asta, gândindu-mă ce să îți scriu și sperând, naiv, că vezi cuvintele astea… dacă scriu prost, iartă-mă, dar nu mi-e ușor. Nu avem o istorie lungă împreună, Vali, dar în puținele momente în care ne-am intersectat, am simțit că ne-a fost drag unuia de celălalt. Duminică am stat jumătate de zi umăr la umăr, am vorbit de dans, viață, familie și m-a bucurat, cumva, cum mă ignorai complet atunci când intra Diandra pe ring – mi-am zis “așa tată voi fi și eu pentru Clara mea! Când apare ea, e doar EA!” Elevii mei au suferit azi după tine, deși te-au cunoscut preț de 10 minute, într-o zi obositoare de concurs… asta spune multe. Îmi pare rău, Vali! Îmi pare rău că nu ai ajuns acasă, să te bucuri de ai tăi! Îmi pare rău că viața nu știe să fie corectă! Drum lin, Omule…”, „Un OM printre oameni…Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar vouă sa va dea puterea și liniștea necesara sa treceți peste aceasta mare pierdere. Îmi pare nespus de rău! Un părinte, un soț și un prieten nu moare niciodată, el va fi mereu alături de cei dragi. Fiți puternici asa cum va știa!”
„Drum lin Vali! Acum doua seri, radeam….Acum o saptamana am vorbit la telefon de noi si ai nostri….o faceam destul de des, contrar asteptarilor. Acum doi ani ne-am certat pe lucruri atat de neimportante si efemere… Acum 32 de ani te vedeam pentru prima oara dansand la o competitie in Timisoara. Pe omu’ asta l-am iubit, urmat, negat, certat, admirat, respectat…si in final…acum, regretat enorm, dar niciodata uitat! Vali, prea repede, mult, mult prea repede…! Multumesc pentru toate amintirile…absolut toate!
PS: O sa imi fie dor de tine bai!!! De “ingamfarile” noastre, de egoul aberant afisat unul fata de altul de dragul companiei, de felul in care ma impingeai sa fiu mai bun, de porcariile lumesti pe care le faceam si la care ravneam, de adevarul brutal pe care ni-l spuneam unul altuia din respect! Asa ca nu imi ramane decat sa iti spun doar un simplu…multumesc Vali, cale luminata!”, „Drum lin spre cer,Vali”, sunt doar câteva din miile de mesaje.