Sirenele chiar există. Pare greu de crezut, dar se pare că legenda sirenelor este una cât se poate de adevărată. Există un loc unde aceste femei ale mării încă există.
Nu au mai rămas foarte multe, motiv pentru care sirenele sunt cunoscute și ca „ultima generație Haenyio” (ultima generație a femeilor mării).
Sirenele chiar există. Cum au apărut sirenele
Totul se întâmplă în Coreea, încă din secol al V-lea. Vorbim așadar despre o tradiție veche de aproximativ 1500-1600 de ani!
Femeile învățau încă de mici arta scufundării, pentru a culege fructe de mare, scoici, castraveți de mare, caracatițe, perle și cam tot ce putea să fie trebuincios.
Tradiția, pe cale de dispariție
Nu e o meserie deloc ușoară, căci uneori aceste femei coborau la mai bine de 20 de metri adâncime, la temperaturi greu de suportat. Își țineau respirația mai bine de două minute și uneori, ele erau cap de familie, câștigând mai bine decât bărbatul.
Sirenele chiar există
Azi mai sunt doar câteva femei Haenyo, probabil ultimele sirene. Vor lua cu ele meșteșugul scufundărilor și povești de-a dreptul surprinzătoare.
Totuși, parcă aceste femei poartă pe chipul lor valurile mării pe care au explorat-o atât de mult timp.
Ipoteze biologice
Mulţi se întreabă de posibilitatea existenței reale a sirenelor. În 1983, biologul Ray Mackal de la Universiattea din Chicago afirma că o sirenă adevărată, așa cum apare ea în cele mai multe mitologii ale lumii (jumătate om, jumătate pește) este o imposibilitate din punct de vedere genetic. S-a făcut asocierea și cu sirenienii, grup de mamifere acvatice care cuprinde patru specii împărțite în două familii: Dugongidae (dugongul sau vaca de mare) şi Trichechidae ori Manatidae (care include lamantinii). Sirenienii au fost mamifere terestre care s-au stabilit în mediul acvatic în urmă cu câteva milioane de ani.
Există și o boală mortală, sindromul sirenei sau sirenomelia. Copiii născuți cu această malformație au picioarele lipite și nu trăiesc decât câteva zile.