Scrisoarea unei mame catre copilul ei: „Nu mai simt ca iti sunt mama, ci doar povara. Simt ca abia astepti sa plec”
Ce poate fi mai dureros pentru o mama decat sa simta ca este o povara pentru copiii sai? O scrisoare, publicata pe site-ul respectsiprietenie.ro, dezvaluie exact ce simte o mama aflata la varsta neputintei atunci cand copilul ei nu o mai vrea prin preajma.
„Copilul meu, Azi, am inteles ca nu mai sunt cine am fost pentru tine. Eu nu mai simt ca iti sunt mama, ci simt ca-ti sunt doar o povara. Azi am aflat cu uimire ca mama este mama doar cat timp copilul are nevoie de ea, dar cand ea are nevoie de copilul ei, devine o povara. Candva eram cea in bratele careia cautai adapost si alinare. Eram fiinta pe care o iubeai cel mai mult, singura in care credeai, singura de a carei companie aveai nevoie.
Cand iti eram mama ma intrebai cu spaima in privire si in glas daca am sa te parasesc vreodata. Imi desenai flori, fluturi si casute colorate si imi promiteai ca atunci cand vei fi mare, vei avea si tu grija de mine, asa cum am avut eu de tine ori de cate ori ai fost bolnav. Ma mangaiai pe fata cu manutele tale mici si imi spuneai ca ma iubesti. Azi, abia daca ma mai privesti. Azi te supara neputinta si neindemanarea mea.
Te deranjeaza prezenta mea in caminul tau si simt ca abia astepti sa plec. Ti-as fi ascuns si acum boala mea si nu te-as fi impovarat cu necazurile mele, dar am imbatranit, nu mai am putere si nu mai stiu cum sa duc singura toate suferintele. Ani de zile te-am ferit de supararile mele, te-am protejat de grijile mele, nu am vrut sa stii ca nu mai pot, ca nu mai am, ca ma tem.
Am vrut sa te simti in siguranta, sa nu cunosti grijile oamenilor mari, sa te bucuri de copilarie, apoi de tinerete, apoi de familia ta. Ti-am ascuns durerile, neajunsurile si nefericirea mea stiind ca intr-o zi iti va veni randul sa le ai pe ale tale, iar acum, cand vad cum e sa te simti povara pentru propriul copil ma rog Cerului sa ai sanatate si sa nu fii nevoit sa depinzi de copiii tai, sa nu ajungi sa simti ce simt eu acum. Sentimentul ca esti o povara pentru fiinta pe care o iubesti cel mai mult pe lume, pentru fiinta careia i-ai dat viata si pentru care ai fi in stare sa-ti dai viata, provoaca mai multa durere decat orice boala. Se pare ca batranetea si boala nu-ti iau doar puterile si linistea, ci te lasa si singur pe lume.
Ma iarta ca ma plang acum, dar nu m-a pregatit nimeni pentru ceea ce simt azi. Nu am avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca intr-o zi nu voi mai fi pentru tine decat o povara. Ma iarta ca am lacrimat in fata ta, ca am cautat adapost in casa ta, ca mi-am asezat sufletul la picioarele tale! Si ma iarta, copilul meu ca nu-ti mai pot fi ceea ce am fost candva! Cu dragoste infinita, Mama” Randurile acestei scrisori ar putea fi scrise de orice mama care simte sa nu ii mai poate fi de ajutor copilului sau. Fiindca, la urma urmei, nicio mama nu vrea sa devina o povara pentru copiii sai.
