Sărbătoare mare pe 14 septembrie. Ce este complet interzis să faci de Ziua Crucii
Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii este sărbătorită la data de 14 septembrie, potrivit calendarului ortodox 2025.
Sărbătoarea este marcată de post aspru, indiferent de ziua săptămânii în care se serbează, fiind considerată, alături de Vinerea Mare, una dintre cele mai riguroase perioade de post din an.
Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii marchează şi două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, legați de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci
Această sărbătoare aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. În ajunul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia: „Prin acest semn vei învinge”. Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo au fost descoperite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus şi două ale tâlharilor ucişi odată cu el. Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstignit Iisus, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când Macarie a aşezat lângă ea Sfânta Cruce, se spune că tânăra a înviat.
Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii care soseau să vadă Sfânta Cruce. În anul 335 după Hristos, Patriarhul a înălţat-o, să fie văzută de tot poporul şi de atunci, în fiecare an, la 14 septembrie se sărbătoreşte acest eveniment.
Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci nu este asociată cu o stare de bucurie, ci cu doliu și aducere aminte a Patimilor lui Hristos. Postul aspru din această zi este o formă de solidaritate cu suferința Mântuitorului și de participare spirituală la jertfa Sa. „Este obligatoriu pentru români ca în ziua Înălțării Sfintei Cruci să țină post aspru sau chiar post negru, întrucât sărbătoarea amintește de patimile și răstignirea Mântuitorului pe Golgota. Prin această jertfă personală, credincioșii își aduc aminte de suferința pe care Hristos a îndurat-o pentru mântuirea lumii și își apropie sufletul de spiritul de pocăință și rugăciune.”, a explicat părintele Gabriel Cazacu.
Tradiții şi superstiții de Înălțarea Sfintei Cruci – Ziua Crucii
Înălțarea Sfintei Cruci, ziua care vestește sfârșitul verii și începutul toamnei Ziua de 14 septembrie este considerată şi data care vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui, și este considerată data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor. A doua denumire este legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară. Înălțarea Sfintei Cruci – Ziua Crucii. La sate încă se crede că şerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită „piatra nestemată”, care ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.
Potrivit altor tradiţii, de Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii, se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.
Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete. Tot de Înălțarea Sfintei Crucii, în Bucovina se făceau acte ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De pildă, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod cruci de busuioc sfinţit, crezând că astfel vor avea parte de recoltă bogată în toamna viitoare.
