Româncă rămasă în Italia fără Venitul de cetățenie. „Îmi cresc singură fiica și plătim chirie, nu știu cum am să mă descurc”
Elena Rotaru, o româncă în vârstă de 51 de ani, rezidentă în Italia, care își crește singură fata de 18 ani, face cu greu față acestor vremuri dificile.
Printre miile de oameni care au primit un SMS de la INPS (Institutul Național de Protecție Socială) cu privire la suspendarea Venitului de cetățenie (Reddito di cittadinanza) se numără și Elena.
Acest ajutor financiar, acordat de statul italian persoanelor fără venit sau cu un venit mic, era esențial pentru conaționala noastră. „M-au lăsat baltă cu un simplu SMS”, a spus conaționala noastră.
INPS a trimis mai multor beneficiari un SMS prin care îi atenționa că le va fi suspendat ajutorul social. Elena, care îl primea pentru fiica sa, a înțeles asta abia când s-a prezentat la un CAF (centru de asistență fiscală) unde i-au explicat că nu îl va mai primi.
„Se știa că îl vor scoate – a spus ea pentru Fanpage.it – dar nu credeam că-l vor suspenda de la o persoană aflată într-o situație ca a mea. O am pe fiica mea care tocmai a împlinit 18 ani și trebuie să urmeze ultimul am de liceu, apoi este de plătit chiria”.
Elena Rotaru, o româncă în vârstă de 51 de ani, rezidentă în Italia, care își crește singură fata de 18 ani, face cu greu față acestor vremuri dificile.
Printre miile de oameni care au primit un SMS de la INPS (Institutul Național de Protecție Socială) cu privire la suspendarea Venitului de cetățenie (Reddito di cittadinanza) se numără și Elena.
Acest ajutor financiar, acordat de statul italian persoanelor fără venit sau cu un venit mic, era esențial pentru conaționala noastră. „M-au lăsat baltă cu un simplu SMS”, a spus conaționala noastră.
INPS a trimis mai multor beneficiari un SMS prin care îi atenționa că le va fi suspendat ajutorul social. Elena, care îl primea pentru fiica sa, a înțeles asta abia când s-a prezentat la un CAF (centru de asistență fiscală) unde i-au explicat că nu îl va mai primi.
„Se știa că îl vor scoate – a spus ea pentru Fanpage.it – dar nu credeam că-l vor suspenda de la o persoană aflată într-o situație ca a mea. O am pe fiica mea care tocmai a împlinit 18 ani și trebuie să urmeze ultimul am de liceu, apoi este de plătit chiria”.
Elena locuiește în Catania de 23 de ani. În acest oraș sicilian, unde s-a născut fiica ei, și-a construit o nouă viață.
A muncit timp de 15 ani la negru într-un magazin de mobilă second hand, unde câștiga 100 de euro pe săptămână, lucrând cinci zile pe săptămână, până la ora 13:30.
„Am încercat să găsesc un loc de muncă mai bun, cu contract și cu un salariu mai mare. Dar nu am reușit”, mărturisește ea. Elena are o diplomă de tehnician dentar obținută în România, dar nu a reușit niciodată să profeseze în Italia.
În ciuda dificultăților, Elena a lucrat în Italia cât de mult a putut: „Atât timp cât am avut un loc de muncă, chiar dacă era la negru, nu mi-a trecut prin cap să cer Venitul de Cetățenie.”
Cu toate acestea, în februarie 2022 a fost concediată: „Au decis să păstreze doar tinerii la magazin”, a explicat ea. De atunci, a încercat să găsească alt loc de muncă, dar fără succes.
„Nu am avut niciodată șansa de a solicita cetățenia italiană, deoarece trebuie să demonstrezi că ai un anumit venit. Cum aș fi putut să demonstrez acest lucru, fără un loc de muncă legal?”
În octombrie 2022, împinsă de necesitate, Elena a cerut și a primit „Reddito di Cittadinanza”. Ajutorul era de 668 de euro, incluzând și contribuția pentru fiica ei, care era încă minoră.
Cu toate acestea, căutarea unui loc de muncă a continuat fără succes. „Nimeni nu a fost dispus să mă angajeze legal. Îmi spuneau că ar trebui să plătească mai mulți bani pentru taxe decât mi-ar da mie”.
În ciuda numeroaselor vizite la Centrul pentru ocuparea forței de muncă, nu a găsit niciodată o ofertă de muncă potrivită pentru ea.
Acum, singura soluție pare să fie acceptarea unui loc de muncă la negru, dacă îl găsește. Întrebată despre ce va face acum, Elena a răspuns: „Trebuie să ne adaptăm în funcție de posibilitățile noastre, nu-i așa?”.
Apartamentul, format din două camere și o bucătărie, s-ar putea să-l schimbe pe o garsonieră pentru a reduce cheltuielile, iar ajutorul care vine de la mama ei, din România, este acceptat cu bucurie:
„Este și asta puțin ciudat, nu-i așa? De obicei trimiți bani de aici în țara ta. La mine, însă, se întâmplă invers.”
Cu toate acestea, Elena nu își pierde speranța: „Sunt o persoană optimistă, sper întotdeauna că lucrurile se vor schimba. Sper să găsesc ceva pentru mine… dar uneori este greu să mai speri”.
Concluzionează: „Te simți… nu vreau să spun umilită, dar da, te simți umilită, așa este!”
