Primele mărturii ale lui Mario Iorgulescu: a vrut să își pună capăt zilelor după accidentul din 2019: “Le-am dat un mesaj de adio părinților”
La șase ani după accidentul rutier care i-a curmat viața lui Dani Vicol și a schimbat pentru totdeauna cursul mai multor destine, Mario Iorgulescu a acceptat, în premieră națională, să vorbească, în cadrul emisiunii Dan Capatos Show, de la CANCAN.RO. Confesiuni dure, încărcate cu emoție brută, despre ceea ce s-a întâmplat după tragicul accident și despre coșmarul prin care a trecut Mario Iorgulescu în cadrul clinicii unde a fost internat. Cu vocea tremurândă, Mario Iorgulescu povestește despre unul dintre episoadele cele mai dure, care l-au marcat în perioada internării. Din pricina depresiei puternice, a încercat să-și pună capăt zilelor, însă, din fericire, medicii au intervenit la timp.
Mario Iorgulescu :”Trei luni de zile am plâns zilnic”
Mario Iorgulescu: Am încercat să mă sinucid. Am și un video în care am încercat să mă sinucid, le-am dat un mesaj de adio pe părinților. Și am luat un pumn de psihoactive, ca să mă sinucid. Nu mi-a ieșit. Am ajuns la doctor, la spital. A venit salvarea să mă ia. Mi-au băgat un tub pe gât, carbon și nu știu ce. Eram distrus. Am căzut, am dat cu capul de WC-ul. Am căzut prin casă înainte să vină salvarea. A fost nasol. Puteam să mor și dacă dădeam cu capul de WC.
Mario Iorgulescu: Nu, aveam doar doctor.
Dan Capatos: Mi-ai zis că s-a repezit să te sugrume unul dintre ei.
Mario Iorgulescu: Era în somn. Pază nu e. Sunt doctori, te sedează majoritatea timpului. Îți dau pastile, ca să stai liniștit, să nu faci nicio criză, să nu provoci niciun incident nefericit pentru nimeni. Dar tot se întâmplă. Au mai multe cazuri. Ăsta a fost un exemplu de-al meu, dar eu am asistat la niște cazuri în clinică groaznice. Era o fată în scaun cu rotile care a terminat psihologia, o față foarte deșteaptă, dar nu putea să se descurce singură. Stătea în clinică pentru că avea nevoie de ajutor medicamentos și cineva să aibă grijă de ea. Și cea mai bună prietena a ei, tot așa, a încercat să o sugrume în somn. Și eu m-am dus să le despart.
Dan Capatos: Dar aceste cazuri nu evoluează spre bine? Adică tratamentele nu ajută? Tu cum ești comparativ cu primele zile din clinică, de acum șase ani?
Mario Iorgulescu: Acum, ușor, doar anul ăsta, din toți șase ani de când s-a întâmplat ce s-a întâmplat, doar anul ăsta au fost mici, foarte mici, ameliorări, dar foarte mici. Pentru că mi-a luat mama niște căști pe care le folosesc, cu ultrasunete și le folosesc de trei ori pe săptămână. Eu iau niște antidepresive, nu mai iau antipsihotice din alea puternice. S-a schimbat tratamentul, nu mai au de alea foarte puternice, care îmi dădeau stări de la bine, la rău, depresie. Lumea crede că eu n-am avut nimic cu incidentul sau că n-am sentimente. Eu am avut o perioadă de trei luni de zile în care am plâns zilnic, ore întregi, ore întregi, zilnic plângeam, trei luni de zile, până au început să-mi dau medicamente, să mă opresc. Că nu puteam să mă abțin, din cauza răului pe care mi l-am provocat eu, mie și, normal, familiei respective.
