Preotul Anei, femeia ucisă de câini lângă Lacul Morii, dezvăluiri uluitoare! Care au fost ultimele cuvinte ale femeii, înainte de a muri: „Dumnezeu le știe mai bine”
Preotul femeii ucise lângă Lacul Morii a făcut o serie de dezvăluiri cutremurătoare, chiar pe internet, spunând care au fost ultimele cuvinte ale Anei.
Ana Oroș a avut parte de un sfârșit tragic! Atunci când a ieșit să alerge lângă Lacul Morii, femeia a fost sfâșiată de o haită de câini. De precizat este că, în urmă cu un an, Ana Oroș fusese atacată de fiare, în aceeași zonă, ajungând atunci la spital cu răni grave.
Moartea sa a lăsat un gol imens în sufletele apropiaților, dar și ale rudelor sale cărora nu le vine să creadă că o astfel de tragedie s-a abătut asupra lor. Toți cei care o cunosc pe femeie au descris-o ca fiind un om cu suflet cald, care avea mereu grijă ca cei din jurul ei să fie bine.
Acum, o altă persoană care i-a fost apropiată Anei Oroș, preotul acesteia, a venit cu o serie de dezvăluiri uluitoare pe pagina personală de Facebook, acolo unde a spus care au fost ultimele cuvinte ale femeii, înainte de tragedie.
„Mai stau puțin și mai recitesc o dată mesajele Anei, sutele ei de mesaje. Apoi le voi șterge pentru totdeauna, ducându-le cu mine în lumină, când voi muri și eu. Mușcat de câini sau înghețat în munți, zdrobit prin peșteri.
Post Scriptum. Ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat, și singurele pe care o să le public, au fost: <<Așa e, părinte! Dumnezeu le știe mai bine, și noi, oricât ne chinuim, doar prin înțelepciunea lui Iisus umblăm prin viață!>>”, a spus preotul Anei, pe pagina personală de Facebook.
Preotul, mesaj dureros pe internet: „Ana a murit din prea multă bunătate”
În continuare, preotul Anei a vorbit despre felul în care s-au cunoscut, dar și impresia pe care femeia i-a lăsat-o, chiar de la începutul legăturii lor pe care au format-o în timp. Bărbatul a descris-o pe aceasta ca fiind o persoană ce vedea mereu binele în oameni, fiind un om extrem de bun.
„ Când ne-am cunoscut ea credea în binele ăla socratic, în haina aia de ploaie și de vânt cu care te îmbraci când simți urâtul dându-ți târcoale, și într-o zi m-am decis să-i descos haina și să-i arăt cine se ocupă cu țesutul binelui și al adevărului și drept în poala lui Dumnezeu s-a așezat Ana, recunoscându-L cu toată inima ei fierbinte. Eu știu. Că inima aia mi-o dădea Ana la curățat, că asta e preotul, un spălător de suflete, și din ascunzișurile inimii ei nici unul n-a rămas pășit de iubirea mea.
Ana a murit din prea multă bunătate. Că trebuie să fii bun pe dinafară, bun cu reflux ca să crezi că răul de acum o jumătate de an va fi îndreptat pentru că l-ai rostit pe numele lui urât. Bun trebuie să fii să crezi în oameni, în partea lor luminoasă, făcându-te că nu vezi căderile lor, mișeliile cu gust de cenușă. Că de-aia a murit Ana, din prea multă bunătate, și din convingerea ei nestrămutată că dacă cineva i-a spus ”liber” își poate da drumul în coardă liniștită, că nodul e sigur, că dulăii ăia vor fi îndepărtați, că binele învinge. Că o fi apa plină de gunoaie, dar Mihai și Vlad, copiii noștri, o să îndrepte ei lumea asta, dacă noi nu vom fi fost în stare.
Nu aveam de gând să scriu despre Ana Oros Daraban. Doream să tac înfipt în rugăciunile mele, să mai citesc o dată sutele noastre de mesaje și pe urmă să șterg totul, așteptând Învierea. Dar m-am trezit cu o întrebare în privat, ”părinte, e ceva ce nu înțeleg, dacă o mușcaseră câinii acolo, cu ce putere a putut ea să se întoarcă să alerge tot acolo, ca și cum nu s-ar fi întâmplat asta? Ce fel de om era Ana?” Și întrebarea asta a venit peste mine fără ca întrebătorul să știe că Ana e sora mea de credință, că mie îmi dădea din gânduri și oftaturi să i le duc Dumnezeului nostru. Că în mine-și arunca din bolovanii care-i apăsau pieptul. Că de aia s-a apucat Ana de maratoane, să se caute. Nu fugea de ea, se căuta. Ana iubea drumurile mai mult decât destinațiile lor, și dacă ar fi să vorbesc cu Vlad, băiatul ei îndurerat, asta i-aș pune la creștet, să-i fie alinare. Că Ana a visat, a crezut nebunește și irațional în lucruri nemaivăzute! Of, copilule, o să te caut când vei fi mare să-ți povestesc partea aia din mama ta care mi-a rămas agățată de interiorul pieptului, of, copilule.
Ana visa să devină astronaut.
Râdeți dacă vreți, dar într-un fel, i-a reușit.
Că oamenii ăștia care aleargă și cred în bine, care se învelesc cu Înviatul meu, oamenii ăștia nu mor niciodată. Se fac lumină și se fac astronauți.”, a mai scris preotul femeii, pe Facebook.
