Povestea unei badante românce din Italia: „Nu am nimic. Nu visez la nimic. Aștept doar să treacă ziua”
O femeie româncă a povestit pentru AESDomicilio viața sa de badantă în Italia, cu greutățile, sacrificiile, dar și satisfacțiile sale.
Povestea lui Lili (nume inventat pentru a-i proteja identitatea) este însă una tulburătoare, care ne aduce aminte de sacrificiul și iubirea unei mame care lucrează în străinătate pentru a-și susține familia. Chiar și în mijlocul greutăților și provocărilor, a găsit forța de a rămâne puternică și de a continua să trimită sprijinul material și afecțiunea ei către cei dragi.
Lilia a plecat din România din cauza sărăciei, copiii nu aveau încălțări, împărțeau același creion colorat și aceeași carte cu toții. Toată mâncarea trebuia organizată cu grijă pentru a ajunge la toți din familie. Constrânsă de nevoi a trebuit să-i lase și să plece la muncă, în Italia.
La început, românca a povestit că a lucrat ca badantă pentru un cuplu:
„Lucram la o familie, erau doi bătrâni, dar trebuia să îngrijesc soțul. Soția îmi punea pe farfurie doar cantitatea și tipul de mâncare pe care ea o decidea, iar asta mă lovea în față mai rău decât un pumn. În timp ce îi îngrijeam soțul zi și noapte.”
Ea a mai povestit că munca și conviețuirea în casă cu o persoană vârstnică nu este deloc ușoară. „Foarte des mi se spunea: voi, româncele, veniți aici, nu plătiți facturi la lumină, nu faceți cumpărături, consumați fără griji tot ceea ce aveți nevoie, noi plătim și vă dăm și salariul. Ar trebui să fiți recunoscătoare!”
În prezent pentru ea lucrurile s-au mai aranjat, a găsit un loc mai bun de muncă, dar stresul își spune oricum cuvântul. Familia o controlează și când trebuie să meargă la toaletă:
„Ceea ce mă îngrijorează acum este aparenta lipsă de viitor și zâmbet. Aici, în familia pentru care lucrez, am totul. Lucrez și trimit bani acasă. Nu am nimic. Nu visez la nimic. Aștept doar să treacă ziua. Dar, din păcate, începe alta. Am ticuri nervoase. Totul este planificat de mult timp în funcție de nevoile lor, nu de ale mele. Merg la toaletă dimineața și la ora 14. Apoi seara.”
Îngrijitoarea româncă trimite bani în țară, la familie, dar nu sunt niciodată suficienți. De asemenea, trimite colete la fiecare două luni. Ar putea să se limiteze doar la bani, dar vrea să știe că încă există, că este prezentă, vrea să pregătească pachete și să audă la telefon dacă puloverul este potrivit sau dacă celui mic îi plac jucăriile.
„Le-am trimis bani pentru mâncare, lemne etc. ‘Mulțumesc mult, mamă! Ce ne-am face fără tine!’, mi-au zis. Da! Am plâns, îmi era milă de copiii mei și am mulțumit lui Dumnezeu pentru munca mea de aici. Cu câteva zile în urmă am trimis pachete. Pulovere, pijamale, ciocolată, scutece pentru nepotul meu, jucării (i-am trimis un tren electric), șampon și șosete. Mi-au spus: ‘Mami, orice ne trimiți este bine, aici nu avem nimic. Toți banii îi cheltuim pe mâncare!”
Lili este un exemplu de curaj și devotament care ne invită să reflectăm asupra importanței valorilor familiei și sacrificiului personal în căutarea unei vieți mai bune.
Numărul exact al femeilor românce care lucrează ca badante în Italia nu este cunoscut, deoarece nu există statistici oficiale actualizate care să ofere aceste informații specifice. Cu toate acestea, se estimează că un număr semnificativ sunt angajate ca badante în Italia, întrucât România este una dintre țările de origine importante din care provin aceste lucrătoare.
Datorită nevoii crescute de asistență pentru populația în vârstă și a cererii ridicate de servicii de îngrijire la domiciliu, mulți italieni apelează la femei românce pentru a le oferi sprijin și îngrijire pentru părinții sau bunicii lor.
