O româncă stabilită în Germania s-a căsătorit cu ea însăşi. Lavinia a făcut marele pas, după ce fosta relaţie nu a mers: ”Mi-a fost foarte frică!”
Povestea incredibilă a româncei din Germania care a hotărât să se căsătorească cu ea însăşi. Lavinia Lazăr a decis să facă marele pas chiar în ziua în care trebuia să spună un ”Da” răspicat fostului iubit. Douăsprezece femei s-au reunit într-o zi frumoasă de mai, în 2019. Momentul emoționant a fost urmat de lacrimi de bucurie, iar întreaga festivitate s-a desfăşurat precum o nuntă clasică. Chiar dacă lipsea un elment important: mirele.
Lavinia Lazăr, o româncă curajoasă stabilită de ceva vreme în Germania, s-a căsătorit cu ea însăși. Dacă crești ca femeie în lumea occidentală, ești puternic influențată de basme și de filmele de la Hollywood, spune ea. Acest lucru include și ideea de a trebui să te căsătoreşti într-o bună zi. Și asta era important pentru ea. Cu șase luni înainte de nunta cu propria persoană, lumea femeii arăta diferit, notează RBB 24.
Partenerul ei de mai multă vreme o ceruse în căsătorie. Cuplul s-a mutat într-un apartament mai mare, s-au gândit la copii, au vrut să fie o familie. Dar nu a mers. Visul de fericire conjugală s-a spulberat. ”Aveam inima zdrobită. Și m-am gândit – se pare că nu am pe nimeni altcineva pe care să mă bazez în afară de mine. Am fost zguduită și apoi am decis că mă voi căsători cu mine însumi. Cred că subconștientul meu a fost cel care știa de ce am nevoie pentru vindecarea mea și că aşa ar trebui să fie toate femeile.”
”A fost mult mai greu decât credeam.” Așa că într-o zi, Lavinia Lazăr stătea într-o cafenea, emoționată și cu lacrimi în ochi. Ştia: O nuntă în rochie albă, visul ei din copilărie, ar trebui să se împlinească. Trebuia să fie un imens ”festival de iubire de sine”, cu prieteni apropiați. A închiriat un mic teatru privat în München. A fost un mic bufet, au dansat și înainte a avut loc o mică ceremonie în care mireasa și-a spus ”Da!”.
“Am spus – da – și m-am uitat în ochii a douăsprezece femei și a fost mult mai greu decât credeam. Mi-a fost foarte frică.” Abia în acel moment și-a dat seama în ce se bagă cu adevărat. “Acest angajament deplin cu mine. Atunci am simțit că este o muncă adevărată. Și nu doar sclipici şi șampanie.”
