„Mami, nu-i așa că tu n-o să mori niciodată?” Drama unei mame din Prahova care se luptă cu o boală cumplită.
Ionela Alexandru are doar 38 de ani. În urmă cu un an a simțit disperarea pe care niciun părinte nu ar trebui vreodată să o simtă. Fetița ei, Maria, atunci de doar 12 ani, a murit din cauza unui infarct. Și-a plâns toate lacrimile și a învățat să trăiască cu un gol infinit. Totul, de dragul copiilor rămași. Andrei, în vârstă de 3 ani și Alexandra, de 6.
Drama unei mame din Prahova care se luptă cu o boală cumplită
Viața nu a fost însă mai blândă cu ea, ba dimpotrivă. La scurt timp după ce și-a îngropat copilul, Ionela fost diagnosticată cu cancer mamar. Metastază.
Au urmat chimioterapia, radiațiile și extirparea sânului drept. Peste toate Ionela a încercat să treacă cu fruntea sus. Știa că acasă are doi copii care trebuie să aibă cui spune „mamă” pentru mult, foarte mult timp.
A trecut peste toate, însă pentru o perioadă scurtă de timp. Cancerul a recidivat, iar medicii i-au spus că nu mai pot face nimc pentru ea. Ionela speră să-și vadă copiii mari.
“Metastază. Mi-a atins plămânii, ficatul, zona pelvină. I-am rugat, i-am implorat să îmi scoată tot ce e bolnav. Să trăiesc fără un plămân, fără parte din ficat, orice, numai să trăiesc pentru a-mi vedea copii mari. Mi s-au mai dat undeva la doi ani. Nimeni în România nu mai poate face nimic pentru mine. Nu vreau să renunț. Copiii mei și-au pierdut deja sora, nu se poate, e nedrept să rămână și fără mamă”, își strigă, cu disperare, durerea Ionela Ștefan.
Copilului i-a fost extirpat un rinichi și, din această cauză, băiețelul are handicap neuro-psiho-motor. Atât micuțul Andrei, cât și fetița, Alexandra, o minune blondă cu ochii albaștri, fac terapie. Copilul pentru a-și recupera mobilitatea, fata pentru a depăși traumele psihice prin care trece.
„E mică, dar nu atât de mică încât să nu înțeleagă. Mă mai întreabă de surioara ei pe care am pierdut-o și îmi spune că nu vrea să mă duc și eu la ea. Că are nevoie de mine, că nu îmi dă voie să plec. Plânge, suferă, iar mie mi se rupe inima în bucăți. Mi-a fugit pământul de sub picioare de atâtea ori. Și, cu toate astea, credința în Dumnezeu e tot ce mi-a mai rămas. Il rog mereu doar să îmi mai dea timp. Atât. Timp”, mai spune Ionela, potrivit Observatorul Prahovean.
„Mami, nu-i așa că tu n-o să mori niciodată?”
„Mami, nu-i așa că tu n-o să mori niciodată? „Niciodată!”, îi răspunde, cu ochii în lacrimi Ionela, Alexandrei, minunea ei blondă, cu ochii albaștri.
Șansa ei vine din Turcia, acolo unde medicii i-ar putea prelungi viața. Pentru asta are nevoie de ajutor. Ionela se descurcă din pensia de handicap pe care o primește, alocațiile celor doi copii și venitul soțului, care este inginer agronom.
„Nu există vindecare, dar există șansa să îmi fie prelungită viața. Pentru mine, orice zi dată de la Dumnezeu e un miracol. În El îmi pun nădejdea și în oamenii buni care știu că există”, a declarat ea.
____________________________
Cine vrea să îi fie alături prahovencei în lupta grea pe care o duce pentru a-și vedea copiii mari, poate dona orice sumă în contul deschis pe numele Ionelei:
Ștefan Ionela: RO34BTRLRONCRT0334333601