Satul din România unde se vorbește o limbă secretă. Tălăuzeşti gumuțeasca?
În comuna Mărgău, de la poalele Munților Vlădeasa, Apuseni, se vorbește o limbă secretă, pe care niciun român nu o înțelege. Gumuțeasca este un grai cunoscut doar de geamgii din zona comunei clujene.
Aici, de-a lungul a câteva sute de ani, oamenii s-au ocupat cu sticla. Făceau geamuri, oglinzi și icoane, le urcau în căruțe și plecau cu ele spre sudul țării, să le vândă. Unii se opreau la București, alții mergeau mai departe, către Brăila și Constanța.
Citește și: România are două “Meteore”. Mănăstirile Arnota şi Vârful Romani
Au colindat țara-n lung și-n lat ca să își câștige existența, iar ca să se poată înțelege între ei au inventat un limbaj cu totul aparte: gumuțeasca.
„Am făcut limba asta ca să ne înţelegem între noi. Şi moşii noştri au fost geamgii. Acum doar bătrânii o mai vorbesc. Nu mai suntem mulţi geamgii în viaţă“, explică Ioan Poptean, unul dintre săteni.
“Limba de sticlă”, așa cum este cunoscută, e veche de mai bine de 100 de ani. În Mărgău au rămas doar câțiva geamgii, însă tinerii au învățat gumuțeasca de la părinții și bunicii lor, chiar dacă nu mai practică acest meșteșug.
Limba unică în țară
Lingviştii clujeni care l-au studiat spun că această limbă a geamgiilor este unică în ţară. Este numită argou profesional rural, singurul de acest gen care s-a descoperit în România.
”Gumuțeasca îi un argou pe care l-au inventat mărgăuanii când o plecat cu geamuri să nu înțeleagă ceilalți ce vorbesc, cât îi prețul și așa mai departe. Astfel ei au inventat o limbă ca să se descurce în țară, și să stabilească prețul la geamuri fără ca străinii să nu înțeleagă”, a declarat Octavian Ciurtin, proprietarul unei pensiuni din zonă.
În conversaţiile lor se mai aude câte-o expresie în gumuţească, „limba“ care, odinioară, o vorbeau zilnic – „Munuc, s-asface spurav!“ („Fii atent că e om rău!“), „Munuc, s-asface deapsă!“ („E un om bun!“), „Munuc, atină gădineală!“ („Să ceri mâncare!“), „Tălăuzeşti? (Înţelegi?“).
În „Monografia Mărgăului“, Gheorghe Braica, mărgăuan ajuns protopop al Clujului, explică cum „limba“ gomoţească sau gumuţească s-a dezvoltat mai întâi la poalele Apusenilor, iar apoi s-a extins în localităţile învecinate.
