Iubirea nu ţine cont de moarte. Lecţie de fidelitate predată de un câine din Bistriţa-Năsăud, care îşi aşteaptă de trei ani stăpânul mort să se întoarcă
Pare un loc părăsit care încet-încet este destinat morţii. Dar în biserica părăsită din Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud, un suflet mic continuă să trăiască şi să demonstreze, încă o dată, că fidelitatea unui animal este unică.
Un câine trist îşi aşteaptă de trei ani stăpânul mort. Omul lui obişnuia să tragă clopotele la această biserică, iar animalul stă cuminte să se întoarcă. Stă în uşă, în speranţa că îl va zări şi că nu îl va rata. Dar el nu mai vine şi nici nu va mai veni. Dar patrupedul nu renunţă.
Îşi aşteaptă zi de zi omul
Pentru ca nu cumva să îşi rateze omul, căţeluşul nu mai pleacă de lângă lăcaşul de cult. Ziua şi noaptea este mereu prezent. Iar când afară anotimpurile se schimbă, iar gerul muşcă, îşi găseşte adpost în naos. Poate doar el mai aude sunetele clopotelor care prevesteau o sărbătoare sau moartea cuiva.
Povestea patrupedului a fost relatată pe larg de scriitoarea Melania Cuc. „Voi spune câteva cuvinte despre cățelul care și-a găsit, în ultimii trei ani, adăpost in nava bisericii. De când fostul lui stăpân, clopotarul, a decedat, cățelul îl tot așteaptă; zi de zi este în usa bisericii. Când este ger, se strecoară în naos, și…poate ca doar el mai aude sunetul de orgă, clopotele, pe care le trăgea la ore fixe, stăpânul lui…
Toți cei care trecem pe acolo, grabiti sau la plimbare, îi știm povestea.Il hrănim și vorbim cu el, dar nu ne permite sa-i invadam teritoriul. El îl așteaptă pe clopotar si ziua și noaptea. Biserica părăsită de oameni, are un sufletel. Edificiul în sine, este glorios prin veacuri si generațiile de enoriasi, nici nu mai are importanță dacă este, sau nu este trecut pe Lista Monumentelor Istorice”.
