„Încă nu pleci, mami?” O mamă a doi copii cu cancer în fază terminală se pregăteşte să îşi facă ultimele amintiri cu fiica şi fiul său
O mamă nu îşi va vedea niciodată cei doi copii crescând mari, după ce a aflat că mai are puţin de trăit din cauza unui cancer galopant. A vrut să fie însă sigură că aceştia îşi vor aminti de ea. Deschizând cele două cutii de amintiri pe care le-a creat pentru micuţii săi Vicki Keating își șterge o lacrimă de pe obraz, știind că atunci când fiecare dintre plicuri va fi deschis, ea nu va mai fi.
Înăuntru sunt felicitări pline de emoţie pentru fiecare dintre zilele de naștere ale lui Grayson și Rey până la 18 ani. Există, de asemenea, felicitări pentru primele lor case, pentru că au proprii lor copii, și-au promovat examenele de conducere și pentru orice alt moment de referință imaginabil din viitorul lor pe care îl vor avea fără ea.
Amintiri pentru cei doi copii
„Există chiar și un inel de logodnă pentru Rey – și caut să le obțin amândurora propriile numere de înmatriculare personalizate, un memento să-și ia permisele de conducere și să vădă lumea, ceva ce eu nu am avut niciodată ocazia să fac”, a mărturisit Vicki, 31 de ani.
Lui Vicki i s-a spus că pare că ar fi ocolit un glonț, după ce a fost diagnosticată cu cancer de sân agresiv triplu negativ, după luni de tratament intensiv și operație, dar când s-a întors la spital în aprilie anul trecut, i s-a dat vestea că boala revenise şi cancerul se răspândise prin tot corp și acum este incurabil.
Femeia a simțit pentru prima dată un nod la sânul drept, în octombrie 2018, în timp ce stătea în pat cu partenerul ei Gavin. „L-am născut pe Rey cu doar 10 săptămâni înainte, așa că la început ne-am gândit că ar putea fi doar de la hormoni”, a declarat femeia. „Chiar și atunci când am fost trimisă la clinica de la Spitalul Queen Elizabeth din Birmingham pentru scanări, rezultatele nu păreau să indice cancer”.
Doar două săptămâni mai târziu, ea și Gavin au primit un telefon prin care li s-a cerut să revină pentru a auzi vestea proastă că avea cancer de sân triplu negativ de gradul 3, unul dintre cele mai agresive și cu cea mai rapidă răspândire a bolii.
„Mi s-a spus că este rar și greu de tratat, deoarece nu a existat un tratament țintit care pare să funcționeze, nu a fost hrănit cu hormoni sau proteine, dar ar trebui să răspundă bine la chimioterapie”, spune ea. „Uitându-mă la micuța noastră abia născută, precum și la Grayson, care pe atunci avea doar 8 ani, am fost împietrită, dar știam că sunt în cel mai bun loc”.
Patru săptămâni mai târziu, Vicki a început șase runde de chimioterapie, ceea ce a făcut-o să-și piardă tot părul. Ea a suferit, de asemenea, de greață constantă și colită indusă de chimio – un intestin iritat – dar știa că are nevoie de cel mai puternic tratament posibil pentru o șansă de supraviețuire.
Din fericire, acele şedinţe au părut să funcționeze, micșorând tumora de la 6 cm la doar 6 mm. Vicki a cerut apoi o dublă mastectomie, care a fost efectuată în mai 2019, urmată de încă 15 şedinţe de chimioterapie și apoi de radioterapie.
„Tot ce îmi păsa era să rămân în viață, copiii mei să aibă mamă și să fiu lângă Gavin – acele luni de tratament au fost pur și simplu îngrozitoare, dar de fiecare dată când aveam nevoie să îmi amintesc de ce făceam asta, trebuia doar să mă uit la familia mea”, își amintește tânăra.
Cancerul a recidivat şi a devenit incurabil
„Poate cea mai grea parte a fost că nu am putut să am grijă de fetița noastră – nu am putut să o împing în cărucior, nu am putut s-o ridic sau să-i fac baie”, mai spune ea.
„Grayson nu a fost foarte bine cu asta, era vizibil supărat când mi-am pierdut tot părul, spunând că nu mai arăt ca mama lui – trebuia doar să-i amintesc din nou și din nou că doctorii o făceau bine pe mami din nou, dar a fost atât de greu”.
Până la sfârșitul anului 2019, Vicki a primit vestea pentru care s-a rugat atât de mult şi toate lunile de tratament păreau să fi funcționat și nu mai existau semne de cancer în corpul ei.
„Fiecare zi cu ei a fost o binecuvântare despre care credeam că nu se va întâmpla niciodată. M-am simțit sănătoasă și bine, de parcă aș fi ocolit un glonț – a fost un miracol”.
Dar apoi, în septembrie 2020, Vicki s-a interesat despre o reconstrucție a sânilor, iar o scanare de rutină a detectat niște noduli la plămâni. „Medicul mi-a spus să nu intru în panică, păreau foarte mici și mulți oameni le au din infecții minore – tot ce trebuia să facem a fost să fim cu ochii pe ei pentru a vedea dacă au crescut”, mai spune mămica. O scanare din decembrie nu a arătat semne de creștere, dar apoi în aprilie 2021, următoarele scanări au arătat o imagine foarte diferită. „Eu și Gavin am rămas muţi, după ce ni s-a spus că acum cancerul meu este incurabil și nu voi mai scăpa de el”, spune ea.
„Întotdeauna am simțit că se va întâmpla asta și am luat-o ca atare, dar Gavin a izbucnit în plâns și a început să tremure”.
În drum spre casă, Vicki a știut ce vrea să facă – să înceapă să lase amintiri și multă iubire pentru familia ei pentru când nu va mai fi. „În clipa în care am ajuns acasă, am comandat cutii de memorie pentru Grayson și Rey, apoi mi-am petrecut fiecare clipă liberă scriind felicitări și tipărind fotografii pentru a le pune în ele, pentru ca ei să le păstreze și să citească pentru a-şi aminti de mine. Am cumpărat și cărți „Scrisori de la mama mea”, răspunzând la toate întrebările pe care și-ar fi dorit să le fi pus dacă eram în viață, de la mâncărurile mele preferate, până la cele mai fericite amintiri, lucrurile care m-au făcut să râd”.
„Eu și Gavin pur și simplu nu știam cum să le spunem copiilor noștri adevărul fără să-i sperie, dar cu consiliere am reușit să deschidem acele conversații și să îl ajutăm pe Grayson. Este un băiețel foarte sensibil, dar pare să fie fericit după consiliere. Faptul că a acceptat că nu voi mai scăpa de cancer și l-a acceptat fără să fie prea trist, este poate cel mai bun cadou dintre toate”.
Tocmai când Vicki credea că se ocupă de toate, din senin, în decembrie, tatăl ei, Eamon, a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, murind câteva săptămâni mai târziu. „Pierderea tatălui meu a fost un șoc atât de mare. Am reușit să-l duc într-un spital la sfârșit, eu și mama nu l-am părăsit niciodată. Pentru mama este poate mai greu decât pentru oricine altcineva, să afle că atât soțul, cât și fiica ei au cancer în stadiu terminal, dar nu voi renunța fără să mă lupt. În ultimele săptămâni, tata a cumpărat un inel de logodnă pe care să-l dăruiesc lui Rey, pe care l-am pus în cutia ei împreună cu toate celelalte amintiri. Sper doar că voi fi la fel de iubită când voi fi plecat aşa cum e el acum”.
O stea strălucitoare pe cer
Cu Rey, acum în vârstă de 3 ani, Vicki spune că este „poate o binecuvântare că este prea mică pentru a înțelege cu adevărat”, dar copilul știe că mama ei nu este bine și că într-o zi nu va fi aici. „Ea mă întreabă: „Încă nu pleci, mami?” I-am spus că atunci când o voi face, voi fi cea mai strălucitoare stea de pe cer, iar zilele trecute ea mi-a spus: „Și bunicul este o stea și într-o zi veţi putea străluci pe cer împreună”.
Vicki nu le-a arătat încă copiilor ei cutiile cu amintiri, spunând că i-ar aduce aminte de propria ei mortalitate. „Am trecut deja de cea de-a treia aniversare a lui Rey, așa că mi-a plăcut să rup acea felicitare și, evident, sper că voi putea să rup mai multe pe măsură ce lunile trec. Dar cu cardul pe care îl scot, mai adaug o amintire, cum ar fi plăcuțele de înmatriculare personalizate pe care le comand pentru a le aminti să-și ia permisul de conducere – spre deosebire de mine – și să iasă și să vadă lumea. Plănuim să mergem în Creta luna viitoare, apoi la Disneyland în noiembrie, dar în fiecare zi am impresia că am o armă la cap, aceasta ar putea fi ultima vacanță, ziua de naștere, Crăciun sau orice altceva cu ei. Dar până când se va întâmpla asta, până când cancerul mă va lua, prețuiesc fiecare zi.”
