La 40 de zile după Învierea Domnului, creștinii ortodocși prăznuiesc Înălțarea Domnului. Anul acesta, sărbătoarea cade joi, 29 mai și este marcată deopotrivă de biserica ortodoxă și de cea catolică.
Potrivit Noului Testament, după ce a petrecut 40 de zile învățându-i pe apostoli și întărindu-i în credință, Hristos s-a înălțat la cer din Muntele Măslinilor, promițându-le trimiterea Duhului Sfânt la Cincizecime (Rusalii).
Înălțarea Domnului nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și un prilej de comuniune, recunoștință și regăsire spirituală. Este momentul în care cerurile se deschid, credința se întărește, iar tradițiile românești dau sens unei zile marcate de emoție și reverență.
În tradiția populară, această zi mai este cunoscută și sub numele de „Ispas”, denumire inspirată de un personaj legendar, un cioban care ar fi fost martor la Înălțarea Domnului și care, ascuns printre pietre, a povestit ulterior minunea trăită.
Înălțarea Domnului este sărbătoarea creștină de o importanță majoră, care comemorează evenimentul biblic al înălțării la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Învierea Sa. Această celebrare are loc întotdeauna într-o zi de joi, fiind legată direct de Paște, potrivit relatărilor din Noul Testament, în special din Faptele Apostolilor (1:9-11), Evanghelia după Luca (24:50-53) și Evanghelia după Marcu (16:19). Conform tradiției creștine, după Înviere, Iisus Hristos s-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi, instruindu-i și pregătindu-i pentru misiunea apostolică. În ziua Înălțării, aflat împreună cu aceștia pe Muntele Măslinilor, Hristos s-a înălțat la cer „întru slavă”, în prezența lor, promițându-le trimiterea Duhului Sfânt.
Acest moment marchează încheierea lucrării Sale pământești și începutul misiunii Bisericii în lume. Sărbătoarea simbolizează sfârșitul prezenței trupești a Mântuitorului pe pământ și deschide calea pentru Pogorârea Duhului Sfânt, celebrată la Cincizecime, de Rusalii. De asemenea, pentru biserică, praznicul marchează încheierea perioadei pascale.
Tradiții și obiceiuri de Înălțare
Credincioșii obișnuiesc ca în această zi să meargă la biserică, unde participă la Sfânta Liturghie și la slujba de pomenire a eroilor. În multe zone, oamenii duc la sfințit frunze de nuc și ramuri de tei, considerate apărătoare ale casei și familiei. Acestea sunt apoi așezate la icoane sau la ferestre, ca simbol de protecție împotriva necazurilor.
Este o zi în care nu se spală, nu se muncește și nu se face curățenie, existând credința că astfel de activități atrag ghinion. O altă superstiție spune că nu e bine să se dea sare din casă, pentru că „îți dai norocul”.
În satele din România, încă se mai păstrează obiceiul de a oferi pomeni – ouă roșii, pască, cozonac și alte bucate tradiționale de Paște – în amintirea celor plecați dintre noi. De asemenea, se merge la cimitir, unde se aprind lumânări la morminte.
Potrivit tradiției, cei care mor în această zi ar ajunge direct în Rai, deoarece Înălțarea este considerată una dintre cele mai sfinte și luminoase sărbători ale anului bisericesc.
În această zi, credincioșii se salută cu urarea: „Hristos S-a Înălțat!”, la care se răspunde cu „Adevărat S-a Înălțat!” – un salut care exprimă credința în realitatea Înălțării și comuniunea între oameni.
Înălțarea Domnului este o zi a înălțării sufletului prin rugăciune, recunoștință și speranță. Prin pomenirea eroilor și respectarea tradițiilor, românii își reafirmă legătura cu valorile credinței și cu memoria celor care au luptat pentru libertate.
De ce se vopsesc ouăle de Înălțarea Domnului
În această zi, pe lângă alte tradiții și obiceiuri, vopsirea ouălelor rămâne un detaliu important.
Acestea se vopsesc roșii și ulterior se dau de pomană alături de cozonac și colaci ori alte bucate celor săraci, în memoria celor adormiți.