Horia Brenciu, despre moartea tatălui său. Mesajul plin de durere al artistului: „Ne rămân amintirile”
Horia Brenciu este destul de activ pe rețelele de socializare și împărtășește cu fanii săi, atât momentele fericite, cât și pe cele mai puțin bune.
Recent, Horia Brenciu a mărturisit că îi este foarte dor de tatăl lui și are momente în care vrea să îl sune și să stea cu el la povești, așa cum făceau când acesta era în viață.
„Au trecut 7 ani de când tata a dispărut de lângă noi și aproape în fiecare zi vreau să-l sun să-i vorbesc despre mine, despre familia mea și despre lumea asta nebună și transformările ei. Ne rămân amintirile, ne rămâne educația, ne rămâne dragostea pe care, acum, o dăm mai departe copiilor noștri. Slavă părinților noștri”, a scris Horia Brenciu pe Instagram.
Horia Brenciu a rămas fără mamă în copilărie
Mama cântărețului a încetat din viață când acesta avea numai 11 ani, iar din această cauză nu și-o amintește foarte bine.
„Părintele din mine trebuie să iubească necondiționat și, la fel cum vreau să fiu bun pe scenă, vreau să-mi perfecționez și meseria de tată! Indiferent ce-aș face, ce-aș citi sau învăța, profesorii mei cei mai buni sunt cei patru copii ai mei! În cei 11 ani pe care i-am trăit alături de mama mea am putut realiza, chiar dacă n-a fost o perioadă bogată în amintiri, că am avut cea mai frumoasă, înțeleaptă și iubitoare mamă din lume”, a povestit Horia Brenciu, potrivit VIVA!.
Artistul spune că toată cariera sa are legătura cu copilăria, care nu a fost deloc una ușoară, din cauza regimului de atunci.
„I-am moștenit pe toți cei care au zâmbit vreodată. Cred că acest zâmbet este o reacție a primilor mei 18 ani de viață, din Brașov, trăiți într-un regim care te priva efectiv de toate libertățile posibile. Greutăți mari sunt și acum, iar drame se întâmplă la tot pasul. De ce le-aș mai spune oamenilor greutățile mele?! Dacă după o apariție de-a mea la un spectacol, live, pe TV sau pe internet, cineva zâmbește, misiunea mea e îndeplinită”, a declarat artistul.
„Copilăria mea și adolescența mea s-au desfășurat ba la cozi la pâine și lapte, ba în pădure, la strâns ciuperci, ba pe terenul de baschet de la „Șaguna, bătând mingea alături de prietenii mei. Celelalte goluri erau umplute de orele de școală, la Gimnaziul „Andrei Mureșanu sau, ceva mai târziu, la Liceul „Andrei Șaguna. Paradoxal, am strâns puține absențe de-a lungul anilor…”, a adăugat Horia Brenciu.
