Gabriel Dorobanțu nu regretă că nu s-a însurat și că nu a devenit tată: “Fiecare trebuie să își ducă crucea sau să își poarte destinul, sau chiar steaua călăuzitoare. Dacă aș fi fost căsătorit și aș fi avut un copil, doi sau zece, nu știu. Nu m-am văzut tătic niciodată…”
Gabriel Dorobanțu susține că nu are niciun fel de regret că nu s-a însurat și nu a devenit părinte, menționând chiar că nu s-a văzut niciodată tătic. Îndrăgitul artist s-a destăinuit în paginile revistei VIVA! și a spus deschis de ce nu s-a căsătorit și cât de mult s-a dedicat carierei, lăsând pe locul doi viața personală.
Ai fost singurul copil la părinți?
Da.
Gabriel Dorobanțu nu are regrete că nu s-a însurat și nu a devenit tată
Acum am pentru tine două întrebări care mie mi se adresează foarte des. Ai fost mereu înconjurat de atâtea femei frumoase, de multe admiratoare. Și totuși, nu te-ai căsătorit. De ce?
Nu cred că o căsnicie aș fi făcut-o cu vreo admiratoare. Pentru că eu asta nu puteam să înțeleg – cum e posibil ca cineva care te admiră cum cânți să vrea cu tot dinadinsul să-i fii și partener de viață. Pentru mine, asta e de neînțeles. Dar, știi, toate se fac la timpul lor. Nu a fost să fie și gata! Fiecare trebuie să își ducă crucea sau să își poarte destinul, sau chiar steaua călăuzitoare, iar eu nu am ce regreta. Eu mă simt bine în pielea mea și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să ajung până la vârsta asta și să pot vorbi despre mine și despre aceste lucruri. Pentru mine erau foarte importante planurile pe care mi le făceam și meseria. Lucrurile acestea sigur că le auzeam, le pricepeam, le intuiam… Dar nu m-au preocupat într-așa măsură încât să vreau neapărat să îmi fac un cămin. Sigur că nu sunt un exemplu pentru lume. Lumea poate să spună că nu e bine așa. Știi cum se zice: „Gura lumii e slobodă. Este viața mea și eu trăiesc cum vreau și chiar îmi place viața aceasta.
Regreți că nu ai avut un copil?
Nu știu cum ar fi fost. Ce pot să spun? Dacă aș fi fost căsătorit și aș fi avut un copil, doi sau zece, nu știu. Nu pot să știu ce s-ar fi întâmplat. Dar nu mă văd, nu mă vedeam. Nu m-am văzut tătic niciodată. Asta este!
Poate pentru că te-ai axat pe carieră și așa a fost la momentul respectiv. Nu-i așa?
Da. Și cui îi spui nu te crede. Fiecare se crede pe el. Când eram la liceu sau după liceu, vedeam la colegii mei, tineri fiind, că idealul lor era căsătoria. Probabil că așa trebuie să fie și e foarte bine, dacă e așa. Dar, uite, idealul meu de viață nu a fost ăsta.
Tu te-ai dedicat muzicii și oamenilor…
Nu știu dacă m-am dedicat, dar mi-a plăcut să fac ceea ce fac.
