Fetița înfiată de Daciana Sârbu și Victor Ponta a împlinit 8 ani. Uite cât este de fericită Maria în noua ei familie!
Daciana Sârbu și Victor Ponta au avut, recent, motiv de sărbătoare în familie. Maria, fetița pe care au adoptat-o în urmă cu trei ani, a împlinit 8 anișori, așa că i-au organizat o petrecere pe care micuța nu o va uita prea curând. Fetița înfiată de Daciana Sârbu și Victor Ponta este toată numai un zâmbet și se simte minunat în noua ei familie, în care a găsit și doi frăți care o adoră.
Daciana Sârbu a publicat pe Instagram câteva imagini de la aniversarea Mariei, fetița pe care ea și Victor Ponta au adoptat-o în anul 2020. Fostul premier și soția lui sunt căsătoriți din 2008, au împreună o fetiță de 14 ani, pe Irina, iar Ponta mai are un băiat din relația cu fosta soție, Roxana Ponta. Andrei s-a născut în 2003, iar părinții săi au divorțat în 2004.
Astfel, în familia Ponta sunt acum trei copii și multă veselie. „La mulți ani, fetiță minunată! Familia ta este aici pentru tine”, a scris Daciana Sârbu pe pagina de Instagram, pe 24 septembrie, publicând și imagini de la petrecere. Daciana Sârbu, fost membru al Parlamentului European, actualmente patroana unui lanț de cofetării în București, i-a pregătit Mariei un tort spectaculos, căci nu degeaba și-a luat diplomă de cofetar tocmai la Paris. Fotografii: Instagram / Daciana Sârbu
Povestea Mariei. Fetița înfiată de Daciana Sârbu și Victor Ponta a fost aleasă de pe lista copiilor greu adoptabili
Invitată anul trecut la podcastul lui Mihai Morar, Daciana Sârbu a povestit pentru prima dată despre procesul de adopție al Mariei, despre piedicile pe care le-a întâmpinat, dar și despre acomodarea fetiței în noua ei familie. Mai întâi, Daciana și Victor Ponta au fost acreditați ca familie adoptatoare, procedură care a durat destul de mult. „Este normal să dureze, pentru că se explică în ce situații poți să te afli. Nu este ușor. Ți se spune tot ce poate fi mai rău, ceea ce este foarte bine, este extraordinar. Mulți nu se așteaptă la ce urmează. Tocmai de aceea există acest proces, există psihologi care te pregătesc pentru adopție înainte de orice. Procesul se finalizează cu acest atestat pe care poți să îl primești sau nu. Experiența celor ce evaluează îi poate duce la concluzia că o familie nu este pregătită și sunt sigură că s-a întâmplat”.
După ce au obținut certificatul de părinți adoptatori au consultat direct lista de copii greu adoptabili pentru că singura lor dorință a fost să fie fată, așa cum a cerut fiica lor Irina. „Nu ne-am dorit un copil perfect, nu ne-am dorit o situația ideală. Ne-am dorit să putem oferi iubire pentru că aveam de oferit și trecând prin câte am trecut noi ca familie, nu am considerat că o situație dificilă ar fi fost așa imposibil de dus. Am luat decizia într-un punct în care experiența atâtor ani grei ne-a făcut să spunem că putem duce orice situație chiar dacă îți ia mai mult timp, mai mult efort, chiar dacă trebuie să muncești toată viața să-i corectezi niște lucruri”, a explicat Daciana, în dialogul cu Mihai Morar.
Din mai mulți copii au ales-o pe Maria, pentru că Dacianei Sârbu i s-a părut că seamănă cu Victor Ponta și pentru că a avut un zâmbet molipsitor. „Când am văzut-o prima dată am spus că este o asemănare mult prea evidentă și îi râdea toată fața. Am zis că e un copil vesel. Le-am și spus că nu vreau să mai vedem pe altcineva. Am găsit un chip comun care radia bucurie și așa este. Este cel mai vesel copil”.
Chiar dacă a ajuns într-o familie care îi putea oferi totul, și dragoste, dar și lucruri materiale, micuței nu i-a fost ușor la început. Purta în sufletul ei trauma anilor de la casa de copii și, chiar dacă Daciana nu a spus prin ce a trecut micuța, a lăsat să se înțeleagă că a avut o viață extrem de grea: „a trăit în cinci ani când într-o viață de om”.
Adaptarea la rutina de la grădiniță a fost o etapă grea pentru toată familia. „Se gândea că am luat-o și unde o ducem. Degeaba îi explici unui copil că eu vin la ora 3 și te iau. Maria își lua ghiozdanul și fugea, după prima oră își făcea bagajul și pleca din clasă pentru că voia acasă. Veneam, discutam la poartă, îi explicam că sunt acolo, că o aștept. E un proces pe care l-a înțeles până la urmă. Cu trecerea timpului a câștigat mai multă siguranță, a înțeles că acela este căminul ei și că nu mai plecăm nicăieri. A trebuit să îi repet de multe ori lucrul acesta”, a povestit Daciana Sârbu.
