„Fata mea muncește în Italia, dar acum e bolnavă.” Nostalgia unei românce care s-a retras la mănăstire după ce copiii i-au plecat în străinătate
Bunica Aurelia, în vârstă de 78 de ani, originară din județul Dolj, și-a găsit liniștea și refugiul la Mănăstirea Christiana din București, după ce a fost martora plecării familiei sale în străinătate.
Deși la mănăstire o duce destul de bine, femeia, fostă bibliotecară, și-a exprimat durerea și regretul profund legat de despărțirea de cei dragi. Ea este copleșită de dorul de dorul copiilor plecați în străinătate:
„Fratele meu a muncit și a murit în străinătate. Copiii mei au plecat și ei. Material, sunt bine, dar familiile se destramă”, a spus bunica Aurelia, conform Basilica.ro.
La Mănăstirea Christiana s-au retras mai multe bunicuțe care fie nu mai au pe nimeni, fie cei apropiați au plecat pe meleaguri străine pentru un trai mai bun, fie nu vor să fie o povară pentru copii și să locuiască cu ei.
Bunica Aurelia și-a găsit liniștea la mănăstire după ce cei doi copii i-au plecat în străinătate.
Înaintea copiilor i-a plecat fratele, încă de pe timpul regimului comunist:
„Fratele meu nu s-a mai întors niciodată. Nu l-am mai văzut din 1980, iar acum a murit. Până la Revoluție am primit și bani, și pachete de la el.
Îl aveam pe frate-meu plecat, pe urmă a plecat și băiatul meu. Probabil că avem ceva în neam care ne determină să ne îndepărtăm de țară. Și fata mea muncește în Italia, dar acum e bolnavă.
Tinerii care au plecat din țară nu se vor mai întoarce. Noi am vrea să se întoarcă, dar nu mai vor ei. Se descurcă material mai bine, dar familia se destramă.
Chiar și fata mea nu mai e în relații bune cu soțul. Ar trebui să se întoarcă, dar, dacă nu au nicio susținere în țară… Nu e stabilitate”, este de părere Aurelia.
Această poveste reflectă realitatea multor familii din România, unde emigrarea pentru un trai mai bun lasă în urmă o ruptură emoțională și socială profundă, de multe ori ireparabilă.
