Durerea din sufletul lui Dumitru Dragomir. Și-a pierdut fiul cel mare atunci când acesta avea 18 ani: ”Am o neîmplinire până mor”
Dumitru Dragomir, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, este recunoscut pentru efervescența de care dă dovadă, de fiecare dată, la nivel declarativ și nu numai. Însă, în spatele acestei atitudini pozitive din fața camerelor de luat vederi, Dumitru Dragomir păstrează în suflet o dramă personală care îi marchează întreaga viață.
Fiul său cel mare, Manuel, era fotbalist la Brașov. La doar 18 ani, acesta a murit în somn, iar Dumitru Dragomir spune – invitat fiind în emisiunea ”40 de întrebări cu Denise Rifai” de la Kanal D – că este imposibil ca un părinte să treacă prin așa ceva și că Dumnezeu ar fi trebuit să ”îl ia” pe el.
A fost o cumpănă cumplită a vieții pentru Dumitru Dragomir și chiar a vrut să se sinucidă, însă gândul că avea o familie minunată l-a împiedicat să ia o astfel de decizie extremă, în ciuda durerii provocate de pierderea lui Manuel.
”E imposibil să treci prin așa ceva. După asta, nu mai poți să fii vreodată fericit în viață. Dacă există Dumnezeu, de ce nu m-a luat pe mine, care eram un păcătos și de ce l-a luat pe fiul meu? Pe Dumnezeu nu poți fi supărat, dar am o neîmplinire până mor. Cum să moară de sufocare mecanică? Noaptea, în somn, i-a venit să vomite și a luat-o pe trahee și a murit lângă Bogdan în pat. S-au mai întâmplat cazuri, dar de un copil nevinovat care era sportiv de mare performanță la echipele naționale și avea control medical săptămânal și așa mai departe. Nu m-am împăcat și nu mă împac până mor cu treaba asta”, mărturisește Dumitru Dragomir.
”Cred că există ceva, o forță care după ce se întâmplă o nenorocire, îți dă compensații. Spre exemplu, până mor spun că există ceva, pentru că a murit băiatul meu, dar Dumnezeu mi-a dat doi nepoți care seamănă cu el. Amândoi fac fotbal. Este ceva peste puterile mele de a înțelege”
”Copiii mei au fost copii cuminți, soția mea a fost o sfântă”
Fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal spune că ar fi luat-o ”razna”, atât el, cât și soția, dacă ar mai fi rămas la Brașov după moartea fiului cel mare, din cauză că ar fi stat, permanent, la cimitir.
În ceea ce privește familia, Dumitru Dragomir are numai cuvinte de laudă. O familie ”unită”, una în care nepoții cresc sub privirile părinților și bunicilor, semn că viața merge, totuși, mai departe. Dar ”neîmplinirea” cauzată de moartea lui Manuel nu va fi ”vindecată” niciodată.
”Bineînțeles că dacă nu plecam din Brașov o luam razna și eu și soția mea, că stăteam toată ziua la cimitir. Noi suntem o familie foarte unită, foarte… de nedespărțit. În fiecare săptămână mergem și mâncăm împreună, cu copiii, cu nepoții. Suntem nedespărțiți. Nepoții (n.red. – Robin și Bogdan) vin la noi, sar în brațe, sunt mai înalți ca mine cu o palmă. (…) Dar, din punctul meu de vedere, sunt neîmplinit până mor din cauza morții fiului meu, Manuel”, a dezvăluit Dumitru Dragomir.
”Totul pleacă de la educație, nu există copil nebun, copil prost. Părinții neglijează copiii”
Întrebat dacă este mai bun, ca bunic, decât ca tată, Dumitru Dragomir recunoaște că a fost și un tată bun, dar și un bărbat care este ”blând” în familie și afară ”fiară”, precum celebrul fotbalist Marius Lăcătuș în teren.
Totul se rezumă, mai spune Dumitru Dragomir, la educație, indiferent de timp. Numai că, din păcate, există foarte mulți părinți care își neglijează copiii.
”Și ca tată am fost, Doamne-Dumnezeule, de o bunătate… Eu nu sunt în casă cel ce-l vedeți sau în societate. Nu. Eu sunt o fire blândă, cuminte acasă. Afară sunt o fiară. Cam cum era Lăcătuș pe teren, era o fiară, afară era un blând. Așa sunt eu în casă. Dacă sunt educați cum trebuie, atunci ești și tu fericit, ca bunic și ca părinte. Totul pleacă de la educație, nu există copil nebun, copil prost. Părinții neglijează copiii. Iar eu m-am dat seama, din needucația mea – că eu am plecat needucat de acasă -, dar datorită nevestei și datorită minții mele m-am autoeducat. Și acum pot să mă comport la orice nivel, cu orice fel de anturaj. Pot să cobor, pot să mă ridic la orice nivel. Și aș dori ca și nepoții mei să fie așa. Numai că sunt prea cuminți. Eu n-am fost așa de cuminte ca ei”, a ținut să reamintească Dumitru Dragomir, cu nostalgie în glas.
