Daniel Balaș: „În viața asta cui ii faci bine, îți face rău! De ce?”. Ce a pățit când a vrut să ajute o doamnă
Daniel Balaş a devenit cunoscut după ce a fost exclusiv din Biserica Ortodoxă Română, iar mai apoi a făcut mai multe dezvăluiri cu privire la ce se întâmplă în lumea preoților.
Daniel Balaș este extrem de cunoscut în mediul online, fiind renumit pentru sfaturile pe care le dă în tot felul de probleme.
Recent, fostul preot a povestit pe rețelele sociale cum a încercat să ajute o doamnă din Megdigia, încercând să îi găsească loc de muncă, însă femeia refuza să muncească orice job i-ar fi propus.
”Salutare, prieteni! Azi dimineață m-a sunat un fost coleg de seminar de la Slobozia și mă întreabă: ”Ce mai faci, mă Balaș?” Și îi zic ”ce să fac?” Amărât, dar o duc bine, știi cum e vorba aia. Zic: pe aici, prin Anglia. Bine sănătos, galben de gras, ceafă roșie de pumni. Tu ce mai faci, mă, frate, că n am mai vorbit demult.
– Ce să fac Balaș. Am terminat și masterul, am terminat de toate. Aș vrea să mă preoțesc, dar mi-e frică să nu mă ducă prin vreun sat de-ăsta amărât. Dau de babe d’alea care au pensie de 300 de lei. De muncă nu prea găsesc zi. Dar ai căutat așa, zic. Ia legătura cu ăla, i-am zis eu de cineva, că el îmi zice ca stă prin București.
– Nu, frate! Uite, am găsit pe cineva, este manager de restaurant. Acum, na, stau la ea, mi-e bine Balaș, mi-e bine.
Zic, înseamnă că tu erai, hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim, ceva de genul.
– Nu, boss, nu. Da știi cum e… Nu e domeniul meu. Și dacă nu este domeniul meu, parcă nu mă trage inima așa.
Băi, și l-am asociat cu o doamnă de la Medgidia, săraca. Eram în parohie și într-o duminică vine doamna asta la mine și-mi zice: ”Părinte, vă dau un pomelnicuț, vă rog din suflet să să mă pomeniți și pe mine acolo, dar nu să mă pomeniți. Vă rog, haideți că scriu în dreptul meu pentru găsirea unui loc bun de muncă”.
Zic da, doamnă, pentru găsirea unui loc bun de muncă, dar sub nume. Lăsați-mi și numărul de telefon să vă sun dacă găsesc ceva sau dacă mă sună Dumnezeu și îmi dă vreun loc de muncă. vi l-am și dat imediat.
”Da părinte, vă las și numărul”. Zic luați banii de aici și cu ăștia vă duceți înapoi.
– Nu, nu, nu.
Zic luați-i de acolo, că după ce că n-aveți nici loc de muncă, n-aveți de unde să-mi dați. În fine. A plecat doamna, am terminat slujba și îl sun pe un prieten de-al meu de la Constanța, care are pizzerie. Și zic: frate, uite, am o doamnă muncitoare, amărâtă, săraca, uite, vrea să lucreze și ea. Orice face. Ai nevoie de ea? Zice: Nu prea am nevoie de nimeni, dar dacă m-ai sunat tu, da mă, o să o primesc. Zii să vină. Să vină mâine, că o primesc.
O sun pe doamna. Săru’mâna, doamnă, sunt părintele de la Ivrinezu.
– Săru’mâna părinte, ce s a întâmplat?
Zic. Ce s-a întâmplat? Am găsit un loc de muncă. M-a sunat Dumnezeu după slujbă, că m-am rugat bine. Zic: mâine vă duceți la Constanța, că mi-a zis să vă găsesc la Constanța, că vă mutați acolo.
– Da, părinte, da, mâine mă mut la Constanța. Dar mi-ați găsit loc de muncă?
Zic Da, doamnă, la o pizzerie am un prieten care o să vă țină bine acolo. Aaa, la pizzerie. Taci din gură, că am jignit doamna, cucoana. Zic o fi din vreo s*&^ de domni și acuma nu am știut eu. Îi zic, da doamnă, e curățenie, e călduț, e bine, stați liniștită.
– A, nu, părinte, nu la curățenie, îmi pare rău, nu.
– Dar nu la curățenie, doamnă, la pizzerie.
– Nu la pizza, nu părinte, îmi pare rău.
Daniel Balaș: ”Ce ați vrea să munciți dumneavoastră? Acasă? Doar sociale, ce doriți? ”
Bă, aveam remușcări. După aceea credeam că am considerat-o cine știe ce femeie slabă sau nepregătită și așa mai departe. Sun la Iaki, la hotel, că am o fată acolo care lucrează de ani de zile și zic: nu te supăra, uite, am și eu pe cineva care are nevoie de un loc de muncă. Te rog, o poți pune pe acolo. Cameristă, nu știu, la bar, la restaurant oriunde, în bucătărie. Lucreaza doamna, e vrednică. Am băgat și eu acolo să o ajut.
– Măi Daniele, te bazezi pe ea?
Adică… nu mă bazez, dar ia-o acolo, la muncă. Bine, mă, zii să vine mâine să stau de vorbă cu ea. O sun, zic doamnă, tot eu sunt. Da, părinte. Zic: v-am găsit găsit la hotel, la Iaki. E hotel bun. Adică na, prezență, de toate curățenie, tot ce doriți.
– Și ce să fac?
Zic: Vă spune fata mâine ce doriți, ori cameristă, ori…
– A, nu, părinte, cum cameristă?
Zic, poate are nevoie la restaurant, doamnă. Aduceți mâncare sau spălați vase prin spate…
– Aaa, nu părinte, îmi pare rău. nu fac de astea.
Alta remușcare, așa sufletească. Nu mai știam ce să fac. Unde să sun? Unde să mai sun? Și mă sună un prieten de la Năvodari între timp și îmi zice: Băi, Daniele, am nevoie de o vânzătoare. Știi vreo doamnă, ceva serioasă, care nu bagă mâna că știi că vânzătoarele mai au așa, mâna greblă se făcu. Zic da, bine că m-ai sunat, la tibe nu m-am gândit.
– Bă, Daniele, fii atent, că îi dau și cazare gratis, îi dau și cazare, frate, sunt disperat, nu mai găsesc o femeie bună. Zic, da, uite, știu eu o doamnă. Mâine vine în Constanța, se mută acolo. Băi, nu se mută, vine, îi dau cazare, dau garsonieră curată, tot utilată, nu plătește nimic și salariu bun.
O sun pe doamnă. Zic doamnă, gata, nu hotel, nu pizzerie, nu astea. Fiți atentă. Vânzătoare doamnă, da, la o patiserie, gogoșerie. Am un prieten. Dar pe lângă toate astea, vă dă și cazare gratuită.
– A, nu, părinte, păi nu, părinte…
Zic, las-o încolo de treabă, că tu nu ești de muncă. Tu cred că așteptai cu fleașca în sus acasă. Taci din gură că mă duc la popă, îi dau 50 de lei și dup’aia o să vină așabănuții, pe horn, o să coboare în sobă, bag mâna, iau, da nu prea bag. Poate foc sau nu e foc.
Zic doamnă, nu vă supărați, da ce ați vrea să munciți dumneavoastră? Acasă? Doar sociale, ce doriți? Nu știu. Adică Dumnezeu încă m-a luminat să vă dau câteva locuri de muncă, dar pe ăla să stai și să nu iei banii, cred că nu s a inventat până acum.
Dar ce îmi zice: ”Ba da, părinte, ba da. Noi luăm ajutor social de la stat. Eu am câțiva copilași, mai iau și de acolo, mai luăm alocație, chiar dacă e mică, e bună.
Am înțeles. Bun, zic, dar dumneavoastră de ce nu vreți să lucrați?
– Eee, părinte, sunt și puțin bolnavă, am uitat să vî spun că sunt puțin bolnavă.
Zic da, doamnă, cred că de lene. Dacă ar durea la noi, cred că prima ați tipa, serios, vă spun!”, a povestit indignat fostul preot Daniel Balaș.
