Cum arată viața artistei Margareta Pâslaru la 80 de ani. Motivul pentru care refuză aparițiile televizate
Margareta Pâslaru, la vârsta de 80 de ani, rămâne o figură legendă în România, continuând să impresioneze prin eleganța sa distinctivă și angajamentul față de pasiunea ei artistică. Deși trecerea timpului a lăsat urme, aceasta nu a împiedicat-o să rămână activă și să se afirme în industria muzicală și cinematografică.
Margareta Pâslaru, una dintre cele mai longevive și iubite artiste din România, este recunoscută pentru contribuțiile sale semnificative în muzică ușoară, film și televiziune. De la debutul său în anii ’60, cu albumul „Margareta Pâslaru”, care a devenit rapid un fenomen, până la aparițiile sale memorabile în filme precum „Titanic Waltz” și „Dragostea începe vineri”, ea a captivat publicul cu talentul său actoricesc și vocea sa inconfundabilă.
Recent, la vârsta de 80 de ani, Margareta Pâslaru a revenit în atenția publicului prin lansarea unui nou album și continuă să fie o prezență inspirațională pentru multiple generații. Carisma sa și impactul asupra culturii românești rămân remarcabile, demonstrând că arta ei este un testament viu al pasiunii și angajamentului pentru frumos.
Născută pe data de 9 iulie 1943, Margareta Pâslaru a urmat în copilărie lecţii de harpă, balet, pian şi pictură. A avut prima ei apariție publică la vârsta de 4 ani şi jumătate, în rolul copilului din „Madame Butterfly” de Puccini, pe scena Operei Naţionale. Anii copilăriei i-a petrecut în casa bunicilor său, situată în cartierul Floreasca, o zonă selectă a Bucureștiului, loc pe care îl numește Paradisul artistic.
Paradisul artistic, casa în care a copilărit Margareta Pâslaru
„Decorul în care am zburdat în primii ani de viață a fost atelierul bunicului meu, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad, profesor la Liceul Lazăr, membru al Fondului Plastic. Casa uriașă în care am copilărit avea fiecare încăpere tapetată diferit, cu gust, în tonuri închise, arabescuri patinate în aur vechi.
Dormitoarele și baia cochetă erau la etaj, iar sufrageria, salonul și restul gospodăriei, la parter. Clădirea era dominată de atelierul imens, cu geamuri uriașe, formate din numeroase carouri, ca o tablă de șah, înalt cât două etaje: avea și o trapă la subsol, unde lutul prețios era păstrat la o temperatură constantă și la umezeală continuă.
Dormitorul elegant de la etaj era tapetat cu frunze palmate în relief, închise la culoare și pastelate în bronz, astfel încât lumina le făcea reale, îți venea să le desprinzi din perete”, descrie Margareta Pâslaru locuința, în cartea sa de memorii „Eu și timpul. Viață, vocație, viziune”, București, Editura Curtea Veche, 2012, pg 19, via Răzvan Voinea.
