Criminala cu față de Barbie, închisă pe viață. Ce a făcut după ce și-a ucis iubitul pentru că a vrut să se despartă de ea
Abigail White, cunoscută online drept “Fake Barbie”, a fost condamnată la închisoare pe viață după ce și-a înjunghiat mortal iubitul, Bradley Lewis, la scurt timp după ce acesta i-a spus că vrea să pună capăt relației. Tânăra, aflată la acea vreme la începutul anilor 20, își construise o imagine stridentă pe rețele, însă dincolo de aparențe, anchetatorii au descris o legătură marcată de conflicte, gelozie și izbucniri violente.
Cum a degenerat relația
Potrivit dosarului, cei doi s-au certat repetat înainte de tragedie, iar prietenii cuplului au relatat despre o atmosferă „toxică”, în care reproșurile și amenințările deveniseră frecvente. În ziua fatidică, Bradley i-ar fi comunicat că vrea să se despartă. Seara au ieșit la un pub cu prieteni, unde disputa a reizbucnit, pe fondul consumului de alcool – martorii au vorbit despre pahare răsturnate, tensiuni și altercații.
Întorși acasă, conflictul a escaladat brusc. Bradley a fost lovit cu un cuțit în piept, rana atingând inima. El a fost transportat la spital, unde medicii au constatat decesul. Versiunea inculpatei a oscilat în primele ore: inițial a negat intenția și a susținut că nu a vrut să-i facă rău, invocând un gest de moment, făcut „din furie și tulburare”.
„Nu l-am înjunghiat pe Bradley.”
Declarația de mai sus a fost una dintre primele pe care le-a rostit în fața autorităților, înainte de a admite, ulterior, că a folosit arma albă în timpul disputei. Totuși, a încercat să convingă că nu a dorit decât „să-l sperie”. Juriul nu a acceptat această apărare.
Ce a urmat și decizia judecătorilor
Imediat după atac, Abigail White a sunat după ajutor, dar în paralel le-a spus atât unei prietene, cât și unei vecine, că Bradley s-ar fi rănit singur. În orele următoare, aceeași versiune a fost prezentată și polițiștilor. Ulterior, ancheta a arătat contrariul: lovitura unică, pătrunsă adânc, a fost aplicată de Abigail, iar contextul de violență anterioară din relație a contat în evaluarea completă a faptelor.
Procesul desfășurat la Bristol a fixat o concluzie fermă: crima a fost rezultatul unei izbucniri intenționate într-un conflict de cuplu. Juriul a respins varianta de „pierdere de control fără intenție” și a găsit-o vinovată de omor. Judecătorul a impus detenție pe viață, cu un prag minim de executat de 18 ani înainte de a putea solicita eliberarea condiționată.
În dosar au fost reținute și alte elemente relevante: mesaje și note vocale care arătau o agresivitate crescândă, episoade anterioare în care victima relatase prietenilor că se teme pentru siguranța sa, precum și consum de alcool (și, potrivit unor mărturii, substanțe) înaintea crimiei. Toate acestea au conturat, în ochii instanței, un tablou de relație distructivă ce a escaladat fatal.
După condamnare, imaginea de „Fake Barbie” a rămas doar un ecou al unei personalități pe care tribunalul a descris-o drept dominatoare și impulsivă. Familia lui Bradley a vorbit public despre durerea pierderii și despre dorința ca sentința să reflecte gravitatea faptei. Cazul a reaprins dezbaterea privind semnalele ignorate în violența domestică – amenințări repetate, control, gelozie – și cum pot fi recunoscute mai devreme.
Specialiștii atrag atenția că semnele de avertizare – de la insistența de a izola partenerul până la amenințări explicite – nu trebuie minimalizate. Când apar astfel de indicii, apropierea de prieteni, familie sau linii de sprijin poate face diferența: a cere ajutor la timp este un act de siguranță, nu de slăbiciune.
