Controversă la spitalul din Bârlad. Bebeluş “invizibil” pentru medici, dureros pentru mamă
Spitalul din Bârlad, martor al unei întâmplări desprisă din domeniul ştiinţifico-fantastic. Andreea Todeilă, în vârstă de 30 de ani, a venit să nască un bebeluş, dar a fost trimisă acasă cu diagnosticul de “sarcină închipuită”.
Spitalul din Bârlad, martor al unei întâmplări desprisă din domeniul ştiinţifico-fantastic. Andreea Todeilă, în vârstă de 30 de ani, a venit să nască un bebeluş, dar a fost trimisă acasă cu diagnosticul de “sarcină închipuită”.
Andreea Todeilă a venit din Germania cu o sarcină cu probleme. Femeia a fost adusă de ambulanţă pe 7 februarie la spitalul din Bârlad, acuzând dureri de naştere. La CPU Bârlad a fost înregistratã cu sarcină la termen, fiind chemat medicul specialist ginecolog, care a dus-o în sala de naşteri. Aici situaţia a devenit de-a dreptul halucinantă.
Medicul ginecolog de gardă a constatat cã în pântecele femeii nu se află niciun copil.
Femeia însă, susţine că are contracţii, copilul mişcă, se aude cum îi bate inima, dar nu se vede niciun copil la testul imagistic. Plângând, femeia a explicat că mai are un copil, născut în anul 2011 în acelaşi spital, când i s-a pus diagnosticul de chist ovarian. În timpul operaţiei, medicii nu au găsit un chist, ci o fetiţă de 3,4 kilograme.
Andreea Todeilă susţine că situaţia este trasă la indigo, sarcina fiind ascunsă, la fel ca în 2011.
„Am ajuns în tarã, venind din Germania, pe data de 5 februarie. Acolo am fost la doctor peste tot, cu dureri de spate si mi s-a spus cã sunt însãrcinatã, dar cã am uter septat si copilul nu se vede. Eu le-am spus cã am mai avut aceastã problemã la primul copil, în 2011, când am fost la fel, însãrcinatã si am fost dusã la spital sã nasc, iar la control nu s-a vãzut copilul. Mi s-a spus cã am chist si m-au operat ca sã-mi scoatã chistul si când colo era un copil, o fetitã de 3,4 kilograme. Medicii din Germania mi-au fãcut toate testele posibile, dar nu au iesit pozitive, dar când au fãcut testul la sân, a iesit pozitiv, adicã am lapte. Au spus cã 60% existã posibilitatea sã am sarcinã, iar 40 % nu stiu ce sã spunã. Ei nu si-au asumat sã mã opereze, m-au trimis în tarã, la medicii care mi-au fãcut operatia în 2011, de cezarianã.
Pe 5 februarie am venit, pe 7 februarie am început sã am contractii si am venit la spital la Bârlad cu ambulanta. Copilul misca, aveam contractii! M-au dus în sala de nasteri, m-au tinut douã ore în sala de travaliu, mi-au zis cã am uterul fisurat si membranele rupte. Dupã ce au ascultat inima copilului, au zis cã bate, dar m-au dus în salon la ginecologie. A venit apoi doamna doctor Boca, cu care am nãscut primul copil, când mi s-a spus cã am chist si nu sarcinã si la operatie chistul era o fetitã de 3,4 kg. Mi-a fãcut si ea tot felul de teste, dar mi s-a spus cã nu sunt gravidã, ci balonatã! Iar eu am mâncat în douã zile o jumãtate de pahar de iaurt. Am dureri insuportabile, merg rãu de durere, dar de duminicã doamna doctor mã tot trimite acasã! Nu am vrut sã plec pânã nu-mi face operatie, ca sã se vadã ce am! Mi-a zis cã sunt obezã, sã plec oriunde la alt spital, aici sã nu mai stau cã nu am nicio sarcinã! Si eu nu mai pot de durere!”, a spus Andreea Todeilã.
