Cinci copii din Apuseni și-au pierdut orice speranță la o viață mai bună. Trăiesc în creierii munților, iar părinții fac eforturi extreme să-i trimită să studieze la oraș
În urmă cu 17 ani, Ioan și Sabina s-au stabilit într-un cătun din Munții Apuseni. Și-au construit aici o căsuță și și-au întemeiat o familie. Acum, sub același acoperiș își duc viața în tihnă, alături de cei cinci copii ai lor.
Cinci copii trăiesc într-o lume de care mulți dintre noi nici nu știm că există. Copiii și părinții lor trăiesc înghesuiți în două cămăruțe, dintre care una e bucătăria: aici dorm, aici mănâncă, aici își cresc copiii, departe de apucăturile lumii moderne cu care noi, ceilalți suntem obișnuiți.
Micuții se pregătesc cu groază pentru momentul în care se vor desprinde de raiul lor, din vârf de munte, și vor merge la oraș. Părinții își doresc un trai mai bun pentru copiii lor, potrivit Kanal D.
„- Cinci copii aveți, nu?
– Cinci!
– Cum e cu cinci copii aici?
– Păi, e foarte greu, mai ales în timp de iarnă… trebuie să meargă pe jos până la școală. Ăsta-i bai mare. Nu poate urca microbuzul, că nu e 4×4. Numai pe timp de vară. Îs pantele astea abrupte! Dacă se întâmplă ceva… mai bine merg pe jos”, spune Sabina.
Părinții speră la un trai mai bun pentru copiii lor, iar singura soluție pe care o văd este ca micuții să plece să învețe la oraș.
Ioan este meseriaș în lemn, dar aici nu și-a mai găsit de lucru în acest domeniu. Acum, muncește cu ziua cum poate pentru 50 de lei. De nevoie a trebuit să-și vândă și calul, care îi era de atâta ajutor. Nu mai are nicio speranță că-și va mai găsi un loc de muncă, mai ales ca mina din Arieșeni, fabrica de la Gârda, combinatul de la Câmpeni au fost închise.
Băiatul cel mare se pregătește cu emoții pentru examenul de Evaluare Națională. Își dorește să intre la un liceu de mecanică, cel mai apropiat fiind la 50 de km distanță. Nici el, nici părinții săi nu știu cum se va descurca, mai ales că va avea nevoie de bani pentru chirie.
Tot ce își mai doresc Ioan și Sabina este să își vadă copiii plecați de aici, la casele lor, să nu mai ducă grija zilei de mâine, așa cum o duc ei.
„Cu ce le ofer eu un viitor? Cu vaci, porci, găini? N-ai cu ce să la oferi! E greu! Și pensie din ce o faci? Că mergi la vacă, la coasă și la fân? Nu îți dă nimeni vechime la vacă și la porc!”.
