Ce a pățit românca Alina, după ce a început să-și alăpteze fetița în mijlocul străzii, în Germania: „A venit o bătrânică și…”
O mamă originară din România dar care trăiește în Germania a povestit o experiență plăcută de care a avut parte atunci când și-a alăptat în public fetița.
Românca scoate în evidență prin mesajul ei deschiderea societății germane față de subiectul alăptatului în public, în comparație cu teama pe care ar fi simțit-o dacă ar fi făcut același lucru în România.
Ea povestește că a fost nevoită să își alăpteze copilul în public, neavând în apropiere un loc mai potrivit pentru asta. Deși inițial s-a simțit stânjenită, femeia spune că întâlnirea cu o doamnă mai în vârstă i-a schimbat complet viziunea.
„Vreau să vă povestesc o întâmplare care m-a făcut să cred că nu e chiar așa rău să locuiești în Germania, pentru că probabil în România n-ar fi fost așa, aș fi fost foarte judecată. Am mers cu copilul în orașul Gudensberg, noi locuim cam la o oră distanță de el. Și tot mergând cu Maia foarte mult timp, vă dați seama i se făcuse foame la copil și avea nevoie să mănânce. Așa că m-am oprit pe stradă să îi dau să mănânce că nu mai suporta, începuse să plângă, iar eu nu aveam nimic la mine cu care să îmi acopăr sânul”, povestește Alina, citată de stiridiaspora.ro.
„M-am simțit liberă”
Românca mai spune că, la un moment dat, o bătrână s-a apropiat de ea, iar Alina a crezut că aceasta o va dojeni pentru gestul său.
În schimb, femeia a încurajat-o și i-a recomandat să nu se rușineze de gestul absolut normal de a-și hrăni copilul.
„A venit o bătrânică, iar eu am crezut inițial că vine să mă certe. I-am zis soțului meu: «Stai să vezi, Ionuț, că vine să se ia de mine că îi dau sân fetei aici în mijlocul străzii». Dar a venit să îmi spună, de fapt, să nu îmi fie rușine că hrănesc copilul la sân pentru că asta este hrana lui, iar daca noi nu ne acoperim când mâncăm, nici sânul nu trebuie, pentru că este sursa primară de hrană pentru bebeluși. Și chiar m-am bucurat, m-am simțit liberă și după ce a plecat acea băbuță parcă nu mai eram atât de stânjenită. Mie în mod normal îmi e rușine să alăptez în public, caut mereu să mă duc la o baie sau să îmi acopăr sânul.”, mai povestește ea.
Această poveste ilustrează modul în care percepția asupra alăptării în public poate varia de la o cultură la alta și cum sprijinul și înțelegerea comunității pot influența experiența mamelor.
