Ce a pățit o corporatistă în tramvai: ”M-am speriat când..”
Psihologul Jacqueline, de la cancan.ro, a acceptat să stea, din nou, de vorbă cu cititorii fideli și să ofere sfaturi în legătură cu cele mai intime probleme, găsind rezolvare pentru fiecare în parte.
Dragă Jacqueline,
Mă numesc Claudia și am o mare problemă pe plan sentimental. Chiar nu știu ce să mă fac! Am 24 de ani și sunt, așa cum le place unora să zică, o „corporatistă” din București. În fiecare dimineață, pe la ora 8:00, iau tramvaiul spre muncă. Într-o dimineață, m-au prins controlorii fără bilet. Din fericire, unul dintre ei, mai arătos, așa, mi-a zis ca mă iartă dacă îi promit că nu se va repeta. Chiar m-am ținut de cuvânt și mi-am făcut chiar în ziua aia abonament.
A doua zi, același controlor mă abordează și îmi pune accidental, zice el, mâna pe fund. Vă spun sincer că m-am enervat, dar mi-a și plăcut, în același timp. Așa a început, practic, totul. După câteva săptămâni în care ne-am văzut aproape în fiecare zi în tramvai, și-a făcut curaj și m-a abordat. Mi-a zis că are 45 de ani, că e văduv și că și-a pierdut încrederea în iubire. Și că, de la moartea soției, sunt singura femeie pentru care simte ceva.
M-am speriat când am realizat că are cu 21 de ani mai mult decât mine, dar am zis că nu vârsta din buletin contează, ci omul. A urmat jumătate de an de iubire sălbatică și, în urmă cu câteva zile, ce crezi că mi-a zis: „Iubito, eu nu sunt, de fapt, văduv, ci însurat”. Mai mult, are și doi copii cu nevastă-sa. Mi-a zis că nu o mai iubește, că nu mai simte nicio atracție pentru ea și că, pentru el, ea este ca și moartă. Că va divorța, înțelegi tu. I-am zis că nu vreau să mai aud nimic de el. De atunci, mă tot sună, îmi tot trimite mesaje, dar încă nu i-am răspuns.
Nu știu ce să fac. Este adevărat că m-am cam îndrăgostit de el, poate îl și iubesc. Este atent, tandru și mă face să mă simt singura femeie din viața lui. Numai că… nu sunt. Ce mă sfătuiești să fac?
Draga mea Claudia,
Situația ta în acest moment este destul de complicată. Este clar că relația voastră a început cu stângul. Acest bărbat, după cum mi-ai spus, are 45 de ani… nu mai este la vârsta la care aceste minciuni ar putea trece cu vederea. Din punctul meu de vedere, o relație, indiferent de natura ei, dacă a început cu o minciună ar putea continua așa. Lucrurile erau foarte simple. El trebuie să își rezolve în primul rând relația de acasă. Poate nu ești prima cu care face acest lucru. Adevărul este mereu la mijloc. Și cred că știi și tu, bărbații, în general, atunci când își doresc ceva, știu foarte bine cum să obțină acel lucru. Poate femeia de acasă, la rândul ei, încearcă să își salveze căsnicia. Este vorba și despre doi copii. El o să rămână mereu legat de ea prin ei…
Ai putea să te gândești că el te-a „agățat” în tramvai, acolo unde își petrece cea mai mare parte a timpului. Dacă o să vă certați sau dacă o să aveți o perioadă mai tensionată, așa cum se întâmplă în fiecare relație, ce o să facă? O să se uite după o altă călătoare? Sunt multe lucruri de pus în balanță. Cred că meriți o relație sănătoasă, așa cum este normal să fie. Primele luni ar trebui să fie o armonie totală, să vă cunoașteți, să vă descoperiți, nu să stai cu sufletul la gură, să aștepți divorțul ca să puteți să fiți fericiți.
Hai să îți mai spun un lucru. Dacă el era atât de nefericit cu nevasta lui, nu te aștepta pe tine sau pe altcineva ca să își dorească să divorțeze. Atunci când nu mai merge, nu mai ai niciun motiv să continui. Îți închei socotelie, iar apoi o iei de la capăt așa cum îți dorești. Din punctul meu de vedere, este ceva dubios la mijloc, așa că ai mare grijă și gândește-te foarte bine înainte să iei o decizie.
Sper că am reușit să te ajut.
