CCR, decizie despre declaraţiile de avere: rudele nu mai sunt incluse şi doar ANI le va mai avea, în secret
Curtea Constituțională a decis joi că declarațiile de avere și de interese nu trebuie să includă bunurile și veniturilor soților și copiilor. Asta înseamnă că demnitarii și funcționarii publici nu vor mai fi obligați să declare bunurile și veniturile soților/soțiilor. De asemenea, a fost declarată neconstituțională și publicarea lor pe pagina de internet a ANI sau pe site-ul instituțiilor publice unde lucrează cei care le depun. Deciziile CCR sunt definitive și general obligatorii.
Declarațiile de avere, depuse de demnitari și de funcționari publici, nu mai trebuie să includă bunurile și veniturile soților sau ale copiilor. Decizia a fost luată azi de Curtea Constituțională. CCR a declarat neconstituțional și articolul care asigura publicarea declarațiilor de avere pe site-ul Agenției Naționale de Integritate.
Practic, Curtea Constituțională a decis că, deși declarațiile de avere trebuie în continuare depuse la Agenția Națională de Integritate (ANI), acestea nu mai trebuie publicate pe site-ul ANI sau pe site-ul instituțiilor publice unde lucrează cei care le depun.
Curtea a considerat că publicarea online nu este necesară și proporțională, pentru că afectează dreptul la viața privată. Decizia se aplică de acum înainte (nu afectează declarațiile deja publicate) și stabilește că Parlamentul trebuie să modifice legea pentru a respecta această hotărâre.
Redăm mai jos comunicatul integral al CCR
I. În ședința din data de 29 mai 2025, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele interimar al României și a constatat că este neconstituțională, în ansamblul său, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr.73/2024 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, precum şi pentru completarea art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.212/2020 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
În esență, această soluție se fundamentează pe constatarea Curții potrivit căreia în procedura parlamentară de adoptare a legii criticate, Camera decizională a introdus o prevedere de substanță și străină față de obiectul de reglementare al acestei legi, încălcând astfel principiul bicameralismului, consacrat de art.61 alin.(2) și de art.75 din Constituție. Această prevedere, vizând regimul juridic general al proprietății, a determinat totodată și modificarea caracterului legii din lege ordinară în lege organică, fără a fi adoptată și cu majoritatea necesară impusă de art.76 alin.(1) din Constituție.
II. În aceeași ședință, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori:
– cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituționale în măsura în care nu se referă și la drepturile și obligațiile soțului/soției declarantului, precum și ale copiilor majori aflați în întreținerea acestuia;
– cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.6 alin.(1) lit.d) și art.12 alin.(6) din Legea nr.176/2010 sunt neconstituționale.
În esență, Curtea a reținut, în ceea ce privește prevederile art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010, că acestea contravin dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție, prin prisma nerespectării exigențelor calitative pe care redactarea textelor de lege trebuie să le întrunească pentru a fi în concordanță cu principiul legalității. Aceasta, deoarece declarația de avere, fiind o declarație pe proprie răspundere angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, o persoană neputând fi ținută răspunzătoare din punct de vedere penal pentru fapta/declarațiile altei persoane.
Or, prevederile de lege criticate care instituie obligația de a declara nu doar veniturile proprii, ci și drepturile și obligațiile soțului/soției și ale copiilor aflați în întreținere, nu țin cont de modificările legislative aduse Codului civil în materia regimului juridic al bunurilor soților și determină asumarea răspunderii penale a declarantului pentru informații pe care acesta nu le deține/nu le cunoaște în mod direct, ci trebuie să le obțină de la o terță persoană, respectiv de la soț/soție și copiii majori aflați în întreținere.
În ceea ce privește prevederile art.6 alin.(1) lit.d) și art.12 alin.(6) din Legea nr.176/2010, ținând cont de concepția europeană orientată spre necesitatea protecției vieții private și a datelor cu caracter personal, Curtea a constatat că publicarea declarațiilor de avere și de interese pe site-ul instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea declarantul și pe cel al Agenției Naționale de Integritate contravine art.1 alin.(5) și art.26 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a efectuat un test de proporționalitate, constatând că este de netăgăduit faptul că prevederile legale criticate au fost edictate în scopul prevenirii corupției și asigurării transparenței vieții politice, urmărind, așadar, un scop legitim.
Valorificând jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și standardele dreptului Uniunii Europene în materie, Curtea Constituțională a apreciat că este suficientă depunerea declarațiilor la organul competent să le verifice (ANI) pentru a realiza scopul legii, iar publicarea acestora pe site-ul ANI și al instituției căreia îi aparține declarantul nu este necesară și proporțională atingerii finalității propuse, încălcându-se dreptul la protecția vieții private.
Curtea a subliniat că soluția pronunțată nu trebuie să aibă ca efect eliminarea obligației persoanelor prevăzute de lege de a da declarații de avere, ci doar ca aceste declarații să nu mai fie publicate pe site-urile menționate, urmând ca ele să fie înaintate Agenției Naționale pentru Integritate, care să le gestioneze potrivit competențelor prevăzute de lege.
Decizia Curții produce efecte pentru viitor și nu privește declarațiile de avere și de interese depuse anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Revine legiuitorului competența de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei și de a codifica normele privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.
Deciziile sunt definitive și general obligatorii.
Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
III. De asemenea, Curtea Constituțională a amânat: pentru data de 5 iunie 2025
– obiecția de neconstituționalitate a art.II al Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum și pentru modificarea art.451 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție;
pentru data de 1 iulie 2025
– obiecția de neconstituționalitate a Legii privind transmiterea bunurilor imobile – teren cu construcțiile aferente din domeniul public al statului și din administrarea Universității de Științele Vieții “Regele Mihai I” din Timișoara în domeniul privat al statului și succesiv în proprietatea Universității de Științele Vieții “Regele Mihai I” din Timișoara, județul Timiș și transmiterea unui bun imobil – teren din domeniul privat al statului în proprietatea Universității de Științele Vieții “Regele Mihai I” din Timișoara, obiecție formulată de Președintele României.
