Buni Ecaterina, una dintre bătrânelele îngrijite de măicuţe la Mănăstirea Christiana, sfaturi pentru tinerii zilelor noastre: „Tinerii ar fi bine să se căsătorească la sfatul părinților. Ei văd mai clar, pentru că au trecut prin necazuri”
Bunica Ecaterina are 90 de ani, iar de 15 ani locuieşte la Mănăstirea Christiana. Necazurile n-au ocolit-o, dar a ales să-şi pună credinţa în Dumnezeu şi să ia lucrurile aşa cum au venit. Şi aceasta a fost o alegere înţeleaptă. Acum, la 90 de ani, bătrânica priveşte cu satisfacţie în urmă şi se bucură că a apucat să-şi vadă strănepoţii.
Buni Ecaterina a fost educatoare, dar şi gimnastă. Crede că şi faptul că a fost o fire sportivă a ajutat-o să prindă 9 decenii de viaţă. Se uită în urmă cu nostalgie, fericită că a cunoscut oameni din alte vremuri, şi priveşte către viitor încrezătoare uitându-se la nepoţi şi strănepoţi, care au primit o educaţie bună.
Povestea impresionantă de viaţă a lui buni Ecaterina
De 15 ani, se află în grija măicuţelor de la Mănăstirea Christiana. S-a îndrăgostit de acest loc de îndată ce a păşit în el.
„Mi-a plăcut să vin la măicuțe pentru liniștea de aici. M-am îndrăgostit de verdeața de la intrare și m-am bucurat că aveam unde să scriu la chioșc în curte. Scriam poezioare, scenete pentru copii.
Cui i-a plăcut munca în tinerețe, îi place până la sfârșit. Vă dați seama că eu am rezistat și mi-am condus cele trei surori pe ultimul drum! Cea care avea Parkinson, dar când a paralizat, a făcut aprindere la plămâni și a murit, pentru că nu era suficient de bine îngrijită la azilul unde era”, povesteşte buni Ecaterina pentru basilica.ro
Vorbeşte cu mare bucurie despre copii, nepoţi şi strănepoţi. Sunt toţi realizaţi, cu familii, la casele lor. iar cei mici au primit o educaţie exemplară.
„Eu am trăit să-mi văd copiii la pensie. E lucru mare! Am o fată care a și ieșit la pensie în vara aceasta: 64 de ani, fostă profesoară de liceu. Și soțul ei a ieșit la pensie. Fata mea a născut-o pe nepoata mea, Alexandra Diana, care mi-a dat deja trei strănepoți: Alexandru Răzvan, un băiat de 16 ani, cls a VII-a, cuminte, o fetiță, Iulia, de 10 ani, în cls a IV-a, cântă la pian, și Petra, de 4 ani”, povesteşte bunicuţa.
Nepoata ei a renunţat la activitatea de la catedră ca să se dedice creşterii copiilor.
„Le-a dat o educație jos pălăria! Ea zice că a învățat de la mine bunele maniere”, spune bătrâna.
Sfaturi pentru tinerii de azi
Instituţia familiei a fost şi este sfântă pentru bunicuţa Ecaterina. Părinţii ei au fost o familie exemplară, iar ea şi-a crescut copiii cu respect faţă de această instituţie. De aceea, unul dintre sfaturile pe care le dă tinerilor este acela de a-şi întemeia familii şi de a le permiten părinţilor să-i ajute în acest demers.
„Tinerii ar fi bine să se căsătorească la sfatul părinților, pentru că au siguranța căsniciei. Ei văd mai clar, fiindcă au trecut prin necazuri și știu. Să-și vadă de școală, să-și facă o situație, o meserie, să-și urmeze vocația și să fie atenți cum își aleg perechea.
Ei să aibă un plan de viață. Să nu se debusoleze după X și după Y. Tu ia-te după părinții tăi, ține cont de ce ți-au spus”, recomandă bunicuţa.
O familie exemplară
Buni Ecaterina are numai cuvinte de laudă la adresa părinţilor şi bunicilor ei, pe care îi respectă peste măsură şi pe care i-a luat drept exemple.
„Mama a fost nepoată de preot. A fost o bijuterie de soție, mamă și bunică. Cei vârstnici au multe de dat. Noi și părinții noștri așa am fost crescuți din tată în fiu. Mama a fost o credincioasă, o mamă cuminte, nu a ridicat o sprânceană în fața lui tata.
Când a cunoscut-o tata, lucra croitorie la Casa de Modă pentru Lucia Sturdza Bulandra. El se ducea în vizită la serviciu la sora lui. Atunci a văzut-o. Avea coada împletită după ureche, părul lins și cozile împletite. Mama avea vreo 20 de ani.
Ei au fost nouă copii la bunica mea, care a rămas singură să-i crească. Am gustat din bunătatea și din inteligența lor… Oameni. Nu am avut bunic nici dintr-o parte, nici din alta. Bunica ziceai că e regină. Se purtau rochiile acelea cu plastron și avea un medalion sau un ceas și un coc extraordinar, care-i lăsa fruntea liberă. O avem într-un tablou mare, frumos. Și tata și surorile mele semănau cu ea.
Am avut ce să văd, am avut ce să învăț și cu ce să rămân. Ca să te bucuri de amintirile acestea, trebuie să știi și să respecți. Noi ne-am respectat, n-am răspuns obraznic, n-am întors spatele când ni se spunea ceva. Contează foarte mult”, îşi aminteşte cu nostalgie bunica Ecaterina.
