Bancul zilei. O băbuță se adresează șoferului în autobuz
Un banc bun nu strică niciodată.
O băbuță se adresează șoferului în autobuz:
– Nu vrei, maică, niște alune? Și-i întinde un pumn de alune.
Le mănâncă tipul și băbuța vine iar:
– Văd că ți-au plăcut. Mai ia câteva!
Le mănâncă omul cu plăcere. Iar vine baba.
– Hai să-ți mai dau câteva, că văd că-ți plac!
– Mamaie, dar de ce mi le dai mie pe toate? Matale nu-ți plac?
– Îmi plac, maică, dar nu mai am dinți să le ronțăi și sug doar cicolata de pe ele.
Bonus: Un bărbat din Vaslui merge la un bordel din București
Un tânăr din Vaslui merge la un bordel din București și cere catalogul ca să-și aleagă o femeie. Dintre toate, el o vrea pe Maria. Matroana îi spune:
– Nu o puteți avea pe Maria, pentru că este cea mai căutată și cea mai scumpă dintre toate angajatele.
– Nu contează, dau oricât. Vă dau 500 de lei.
– Stați să văd ce pot să fac.
Până la urmă, i-o aduce pe Maria. Cei doi se duc într-un apartament, fac ei ce fac, după care Ion dă să plece. A doua zi, la fel. A treia zi, în timp ce se giugiulea cu multdorita Maria, aceasta întreabă:
– Ioane, nu înțeleg… Nu m-ai văzut până acuma niciodată și, brusc, oferi oferi câte 1.000 de lei trei zile la rând, pentru o partidă cu mine. Cine ești, de unde ești?!
– Sunt din Vaslui.
– Aaaa, păi și eu am o mătușă acolo.
– Știu, ți-a trimis prin mine 3.000 de lei.
Citește și: Bancul preferat al lui Nicolae Ceaușescu. Nu se sătura de el!
Bonus: Bancul preferat al lui Micutzu
”Într-o seară, o molie intră în cabinetul unui pediatru, iar pediatrul îi zice: „Ce e măi molie, ce s-a întâmplat?”
Molia îi răspunde: „Am o perioadă foarte nasoală. Muncesc non-stop. Muncesc pentru un om care nu știu nici dacă știe ce fac eu pentru el. Ajung acasă după 16 ore de muncă și mă pun în pat lângă o femeie pe care nici n-o mai cunosc dar știu că am iubit-o la un moment dat. Pe fiica mea cea mică, pe Izabela, am pierdut-o în frigurile de anul trecut, iar pe băiatul meu, George, nu cred că-l mai iubesc, pentru că de fiecare dată când mă uit în ochii lui văd frica și lașitatea pe care le văd în ochii mei când mă uit în oglindă și, dacă n-aș fi atât de laș probabil aș lua arma aia încărcată de sub pernă și mi-aș trage un glonț în cap și să termin cu totul. Câteodată mă cred păianjen.”
Pediatrul îi zice: „Măi, dar tu ar trebui să te duci la un psiholog. De ce ai venit aici?”
– Pentru că era becul aprins! îi răspunde molia”.
