Artistul înfiat la șase luni, rămas orfan după ce părinții adoptivi au murit: „Eu am fost respirația părinților mei”
Ștefan Alexandru Negru, artistul cu o poveste de viață impresionantă. La doar șase luni a fost înfiat, iar la 18 ani a rămas fără ambii părinți adoptivi.
Ștefan Alexandru Negru are numai 21 de ani, iar viața lui a fost una plină de încercări. Artistul a fost abandonat la naștere, înfiat la șase luni, iar apoi a rămas orfan de ambii părinți. Tatăl adoptiv a murit când tânărul avea numai 12 ani și la 18 ani a rămas și fără cea care a ales să-i fie mamă.
În ciuda tutror greutăților, Ștefan și-a urmat visul de a cânta. Artistul a acceptat suferința ca parte din viața lui și a mers mereu mai departe.
„Am fost înfiat la șase luni, de către părinții mei. Eu m-am trezit în sânul acestei familii și ea va rămâne tot timpul familia mea. Se spune despre oamenii care au puterea de a înfia un copil că sunt oameni care și-au asigurat deja locul în Rai. Am aflat că sunt înfiat pe la 7 ani, mi-au spus părinții, am înțeles situația, am fost ok. Nicolae Iorga avea o vorbă pătrunzătoare: copiii nu datorează părinților nașterea, doar creșterea! Darul vieții este de la Dumnezeu, așa cum l-am primit și eu. Iar eu le datorez părinților mei totul!”, a mărturisit Ștefan pentru Star Popular.
Artistul spune că nu a fost niciodtă măcinat de abandonul mamei biologice și nu o judecă pe aceasta pentru că a ales să îl lase. Ștefan nu își caută părinții naturali și nici nu are de gând să lege vreo relație cu ei.
„Până la șase luni am fost la o casă de copii, unde se lasă copiii care nu sunt doriți sau unde îi lasă părinții penturu că nu au posibilitatea să-i crească. Eu nu știu ce a fost în sufletul femeii respective. Viața mea începe de la șase luni, cu familia Negru. Când venim pe lume, Dumnezeu ne trasează un drum. Ăsta a fost drumul meu, să am norocul, binecuvântarea, să mă trezesc în sânul familiei care m-a înconjurat cu toată dragostea.
Am fost un copil extraordinar de dorit, părinții mei și-au văzut împliniri prin mine. Eu am fost respirația părinților mei. Părinții mei au fost îngeri, niște oameni extraordinari! Oricine ar veni acum să-mi spună ce a fost, nu există… eu știu ce am trăit alături de părinții mei”, a mai povestit Ștefan.
După moartea tatălui lucrurile au început să se schimbe. Artistul a fost nevoit să devină stâlăul casei și ajutorul de nădejde al mamei care a fost diagnisticată cu cancer. După ani de tratamente și suferință, femeia a cedat în fața bolii și a plecat la ceruri.
„Sfârșitul ei a venit într-un moment în care aș fi avut nevoie de sprijin mai mult ca niciodată. Pe de altă parte, mă gândesc că ea își încheiase cumva misiunea, eu eram deja major, pe picioarele mele, muzical mă afirmam, m-a văzut intrat la facultatea la care amândoi ne doream să fiu, cumva m-a lăsat stăpân, pe picioarele mele. Procesul meu de maturizare a început de când a murit tata, devenisem un mic stâlp pentru mama mea. De la 12 ani încercam să-mi procur singur bănuții. Am intrat în Sfânta Biserică, părintele m-a luat pe lângă el devenind ajutor, diacon.
